Documentarul „You Can See Everything”, semnat de Nathan Fielder și Lance Oppenheim și centrat pe Elizabeth Holmes, a fost prezentat ca proiecție secretă la Telluride Film Festival pe 6 septembrie și a devenit rapid un subiect de discuție în toamnă, potrivit TheWrap. Producția A24 a generat două trailere care au atras comentarii despre limbajul corporal al lui Holmes, iar înainte de lansare a acumulat mai mult buzz decât orice alt film de toamnă, cu excepția lui „Digger”. După intrarea în cinematografe, filmul a înregistrat un debut de 15 milioane de dolari, cel mai mare pentru un documentar în 13 ani.
Opera este descrisă ca fiind deliberat confuză, un fel de documentar în care nici subiectul, nici naratorul nu pot fi luați de bună. Holmes apare ca un personaj imprevizibil, la fel ca Fielder, iar întregul material joacă cu încrederea spectatorului și a participanților. Succesul comercial, recenziile pozitive și interesul susținut alimentează discuțiile despre o posibilă prezență în mai multe categorii Oscar în acest sezon.
Pentru categoria Cel mai bun documentar, obstacolele sunt legate de ramura de documentar a Academiei, un grup considerat insular care privește cu rezervă filmele de non-ficțiune orientate spre divertisment. Ramura a crescut numeric și s-a internaționalizat, cu nominalizați americani în minoritate în cinci din ultimii șapte ani, și are un istoric de preferare a lucrărilor mai întunecate și artistice în fața celor mainstream. Exemplele citate includ „Undefeated” în locul lui „Paradise Lost 3”, „Searching for Sugar Man” în locul lui „The Gatekeepers”, „20 Feet From Stardom” în locul lui „The Act of Killing”, „My Octopus Teacher” în locul lui „Collective” și „Summer of Soul” în locul lui „Flee”. Filmul lui Fielder și Oppenheim este mult mai ludic decât alegerile obișnuite ale ramurii, care tind spre conflicte internaționale și probleme sociale grave, precum „NAZA”, „Musk”, „14th” sau „Black Sunflowers”.
O altă problemă este modul în care „You Can See Everything” își îndoaie regulile non-ficțiunii, cu reconstituiri și elemente care pun sub semnul întrebării forma însăși. Holmes, aflată în închisoare pentru minciunile spuse investitorilor Theranos despre aparatul său de testare a sângelui, este prezentată într-o lume fantezistă construită de realizatori, iar prezența lui Fielder pe ecran ridică întrebări despre autenticitate. Cazul precedent invocat este „Rolling Thunder Revue: A Bob Dylan Story by Martin Scorsese” din 2019, acceptat ca documentar de mai multe organisme, inclusiv Critics Choice Documentary Awards, dar respins de ramura Academiei și absent de pe lista scurtă. „You Can See Everything” are cinci nominalizări la Critics Choice pentru documentar, dar rămâne un candidat dificil pentru ramură.
La categoria Cel mai bun film, istoricul este defavorabil: niciun documentar nu a fost nominalizat vreodată la marele premiu, în timp ce trei filme animate, „Beauty and the Beast”, „Up” și „Toy Story 3”, au obținut nominalizări, iar 22 de filme în limbi străine au fost nominalizate, 12 în ultimii opt ani. Totuși, singularitatea proiectului ar putea stimula pasiunea votanților, un avantaj în sistemul de nominalizare unde un loc întâi pe un procent mic de buletine poate conta mai mult decât un loc patru pe jumătate din buletine.
Discuțiile includ și categoria Cea mai bună actriță în rol secundar. A24 a cerut evitarea spoilerelor privind identitatea interpretei care apare în a doua parte a filmului, prezentă uneori într-un rol și alteori ca ea însăși. Numele este redat ca [REDACTED] pe listele de predicții pentru Oscar, iar prestația este descrisă ca fiind una dintre cele mai amuzante din cinematografe în acest moment, comparată cu Julianne Moore în „The Debut”. Potențialul de campanie depinde de dezvăluirea numelui înainte de începerea votului în ianuarie.
