Potrivit The Hollywood Reporter, documentarul „Perfect Road” urmărește povestea lui Maximilian Schnell, care acum ani a părăsit serviciul și viața din Paris pentru un stil de viață nomad pe bicicletă. Filmul, semnat de regizorii danezi și veri Adam și Christian Bonke, îl însoțește pe Schnell într-o călătorie extremă prin pasurile montane înalte ale Europei și devine totodată o meditație despre viața modernă și un studiu de caracter. În contextul erei nomadilor digitali, stilul lui Schnell împinge limitele, iar relația cu partenera Nina îl face să-și pună întrebări despre priorități.
Producția este semnată de Elk Film și Dogwoof, cu Andreas Dalsgaard, Anna Godas, Oli Harbottle și Miriam Nørgaard în rol de producători. Imaginea este semnată de Jonatan Mose, iar montajul de Martin Anthon. După premiera mondială la Festivalul de Film de la Zurich, „Perfect Road” rulează la cea de-a 70-a ediție a Festivalului de Film BFI London. The Hollywood Reporter a discutat despre film cu cei doi Bonke la Londra și a stat de vorbă cu Schnell prin Zoom din Bolzano.
Schnell spune că provocarea a fost planificată șapte-opt luni, poate un an. Din experiența sa în industrie, procesul de scriere, finanțare și producție durează mult, de obicei înainte de filmare. Când a acceptat proiectul, a cerut clar ca echipa să se adapteze programului său și să nu amâne provocarea cu doi ani. Ciclistul a insistat că nu va juca nimic și nu va repeta scene. El a cerut ca echipa să filmeze ceea ce găsește, fără să intervină în efortul său și fără să-i consume energia.
Echipa a căutat o strategie de filmare care să nu interfereze cu provocarea. Inițial s-a gândit la mai mulți directori de imagine pe parcursul a trei luni petrecute într-un campervan. Directorul de imagine a fost dat afară de prietenă și a rămas pentru toată perioada, iar Adam și Christian au alternat la filmare. Adam Bonke spune că acesta a revenit alt om și și-a recâștigat relația, având acum gemeni.
Max este foarte organizat și pasionat de planificare și cartografiere, notează Adam Bonke. Echipa știa aproape zilnic unde va fi, ce vârfuri va urca și putea anticipa cu 12 zile în avans deplasările. Schnell a refuzat orice ajutor, inclusiv transportul de anvelope de rezervă. De mai multe ori echipa a vrut să-l invite în campervan pentru mâncare, dar el a refuzat. A intrat o dată pentru foarte scurt timp, iar altă dată a stat două minute să vadă ce filmează și a plecat.
Solitudinea este o valoare centrală pentru Schnell, iar prezența continuă a camerei și a unui van diesel în spatele său l-au obosit la un moment dat. Regizorii au încercat să fie cât mai puțin intruzivi, lăsându-l în pace. După filmare, trecuse aproape un deceniu de când trăia astfel, dormind în cort în fiecare noapte. În prezent, Schnell are o bază în Bolzano, organizează evenimente de backpacking și spune că nu a avut în ultimii trei ani o idee de provocare montană suficient de atrăgătoare. Regizorii spun că au vorbit despre cât de mult le lipsesc zilele din campervan și despre contrastul cu viața convențională de acasă. Adam Bonke remarcă că Schnell spune că schimbă confortul pe libertate și că asta încadrează perfect interesul lor pentru prețul libertății.
