Un nou episod din seria Exhibition on Screen dedicat lui James McNeill Whistler ajunge în atenția presei specializate exact când expoziția de la Tate Britain, care îl prezintă, se apropie de închidere la sfârșitul lui septembrie. Potrivit The Guardian, documentarul încearcă să echilibreze scandalurile biografice cu analiza operei și oferă o privire de ansamblu asupra unui artist încă diviziv, cunoscut publicului larg mai ales prin portretul matern și prin procesul de calomnie împotriva lui John Ruskin.
Filmul trece prin momentele-cheie ale carierei: sosirea la Londra, realizarea portretului Arrangement in Grey and Black No 1, Portrait of the Artist's Mother, episodul Peacock Room, procesul de calomnie împotriva lui John Ruskin, cunoscut pentru formularea „flinging a pot of paint”, câștigat cu despăgubiri de un farthing, și falimentul ulterior. Narativul rămâne ancorat în aceste repere biografice, fără a le reduce la simplă anecdotică, și le pune în relație cu evoluția stilistică a pictorului.
În interviuri apar Carol Jacobi de la Tate, criticul Rachel Campbell-Johnston și istoricul de artă Stephen Calloway. Contribuțiile subliniază rolul personajului construit de Whistler, mereu atent la efect și la crearea unui impact public, ca parte integrantă a prezenței sale artistice. Filmul insistă că imaginea publică calculată a pictorului este la fel de relevantă ca lucrările în sine, chiar dacă atitudinea sa sudic-gentilă rămâne deranjantă la o distanță de peste un secol și jumătate.
Atenția se mută apoi pe artă. Sunt discutate dinamica compozițională din tabloul Wapping, detaliile care definesc Harmony in Grey and Green, portretul fetiței de opt ani Cicely Alexander, marcate de reacțiile modelului, și reprezentările femeilor din viața artistului. Deși relațiile lui Whistler cu femeile nu ar rezista unui examen contemporan, imaginile dedicate lor sunt prezentate ca fiind de o calitate remarcabilă, cu un spațiu special acordat unui schit tandru al soției Beatrix, bolnavă terminal în camera unui hotel.
Recenzia notează o limită specifică formatului: subtilitatea și delicatețea lucrărilor fac ca viziunile proto-moderne ale lui Whistler să nu se proiecteze la fel de puternic pe ecran ca în sală. Este o consecință a mediului de expunere, nu a realizării filmului. În ciuda acestui aspect, documentarul este prezentat ca o introducere solidă la un creator a cărui contribuție primește acum o atenție mai cuprinzătoare.
