Documentarul «Darlene Love: I Know Where I’ve Been» are premieră la Toronto International Film Festival duminică seara. Regizat de Barry Avrich și adus la final de producătoarea Taraji P. Henson prin compania sa TPH Entertainment, filmul propune primul portret de lungmetraj dedicat exclusiv cântăreței, după o scurtă schițare a poveștii sale în «20 Feet From Stardom», câștigător al Oscarului în 2013, potrivit Variety.
Povestea lui Love a fost cunoscută larg prin interpretările anuale ale piesei «Christmas (Baby Please Come Home)», produsă de Phil Spector, difuzate în emisiunile lui David Letterman. Documentarul extinde însă aria, arătând contribuțiile sale la zeci de înregistrări ca solistă sau backing vocal. După o perioadă în care cariera a stagnat până la punctul în care a lucrat ca femeie de serviciu în Beverly Hills, Love a fost convinsă de Steven Van Zandt să se mute la New York, de unde a pornit o a doua etapă care a inclus roluri în filmele «Lethal Weapon» și un rol principal pe Broadway în «Hairspray». Titlul filmului vine de la piesa «I Know Where I’m Going», interpretată în acel spectacol.
Avrich a lucrat doi ani la proiect, cu un grup mare de intervievați și cu sesiuni filmate în studio. O parte centrală a materialului este înregistrată la Power Station din New York, unde Love, în anii ’80, este însoțită de o formație condusă de Paul Shaffer. Producătorul Taraji P. Henson spune că a fost atrasă de ideea de a spune povestea unei «figuri ascunse» a cărei voce este recunoscută, dar a cărei identitate rămâne puțin cunoscută.
Filmul folosește mărturii și scene de performanță. Printre voci se numără Steven Van Zandt, care comentează tehnica vocală și repertoriul, Dionne Warwick, David Letterman, Cher și Marc Shaiman. Avrich menționează că interviul cu Van Zandt despre «River Deep, Mountain High» a fost construit aproape notă cu notă. O secvență cu Warwick, filmată cu minute înainte de urcarea pe scenă, ilustrează relația de lungă durată dintre cele două.
În discuțiile cu Variety înainte de premieră, Love vorbește despre umor ca mecanism de reziliență. «The biggest part about me, guys, is my laughter», spune ea, explicând că a învățat să râdă în fața dificultăților din industrie și din viața personală. Avrich anticipează reacții puternice în sala de 1.400 de locuri din Toronto, unde publicul va vedea atât arhive, cât și înregistrările noi realizate pentru documentar.
