Potrivit The Guardian, regizorul englez David Wilkinson își pune propria experiență de tratament pe primul plan în documentarul „1 in 2”. Filmul apare după „The Marbles”, producția sa anterioară despre restituirea marmurelor Parthenon către Grecia, realizată în timp ce Wilkinson se afla în plin tratament pentru cancer colorectal în stadiul patru. În noul documentar, cineastul vorbește direct camerei în timpul terapiei și își asumă rolul central al narațiunii.
Documentarul se concentrează pe constatarea care l-a marcat pe Wilkinson în sălile de așteptare și în grupurile online de discuții despre cancer colorectal: mulți pacienți sunt tineri, în jurul vârstei de 40 de ani, uneori 30 sau 20. Regizorul le oferă spațiu de exprimare acestor persoane și include și voci ale profesioniștilor medicali din NHS. În paralel, încearcă să înțeleagă de ce o maladie considerată anterior specifică vârstnicilor crește în rândul grupelor tinere din țările dezvoltate. Sunt menționate alimentația și stilul de viață, fiind ridicată și ipoteza microplasticelor, fără însă a exista răspunsuri clare.
Recenzia descrie filmul ca fiind sobru, dar și compătimitor, cu momente de umor și generozitate. Stilul personal și neforțat confesiv al lui Wilkinson, remarcat deja în lucrările anterioare, devine aici o formă distinctă și ușor de urmărit. El este protagonistul, deși într-o manieră extrem de retrasă. Punerea explicită a vocii și a punctului de vedere al autorului nu este curentă în cinematografia documentară, iar Wilkinson a ales această cale fără un sprijin consistent din partea establishmentului cinematografic britanic.
Interviurile sunt prezentate ca fiind revelatoare și emoționante. Printre ele, tânăra Milli Tanner apare ca un exemplu de sinceritate și curaj. Un motiv recurent este pierderea de timp din cauza diagnosticării greșite: simptome care la persoanele în vârstă ar fi tratate urgent sunt adesea minimalizate la tineri. Wilkinson militează pentru testul de screening pentru cancer colorectal trimis prin poștă și împotriva amânării, subliniind că obiceiurile englezești de evitare și jenă pot fi fatale.
Textul notează că regizorul rămâne în centrul propriei povești, dar într-o manieră care evită exhibiționismul. Se exprimă speranța de a-l vedea în curând cu un nou film.













