Potrivit The Hollywood Reporter, ediția 2026 a Festivalului de Film de la Veneția își construiește profilul în jurul documentarului. În loc de fețe celebre pe covorul roșu, atenția cade pe subiecte cu expunere mare: Alex Gibney disecă Elon Musk într-un film de patru ore, Disney prezintă un film intim despre reuniunea Oasis, iar în selecție apar NAZA, despre uciderea în masă calculată a civililor palestinieni în Gaza, și They're Here de Laura Poitras, despre ICE. Brad Pitt este producător executiv al portretului lui Peter Zumthor realizat de Wim Wenders după 14 ani de muncă, film dedicat arhitectului din spatele noului Los Angeles County Museum of Art.
Emilie Spiegel, co-șefa Cinetic Marketing, descrie anul ca fiind fenomenal pentru documentare la Veneția și consideră că festivalul afirmă clar că documentarul este cinema. În contextul contracțiilor bugetare și al consolidării studiourilor, alegerea este văzută ca optimistă și strategică. Pentru breaslă, Veneția s-a consolidat ca platformă principală pentru nonficțiunea de nivel înalt, în timp ce Cannes rămâne sporadic în sprijinul formei, iar Berlinul oferă cantitate în detrimentul calității.
Programul arată amplitudine și pedigree. Barbara Kopple revine cu Union Town, portret cinéma vérité despre curierii din New York care se confruntă cu corporații puternice. Jimmy Chin și Elizabeth Chai Vasarhelyi, câștigători ai Oscarului pentru Free Solo, explorează Everest: The Other Side, despre o tentativă de escaladă și schi pe fața nordică. Michael Dweck și Gregory Kershaw părăsesc vânătorii de trufe pentru o incursiune romantică în țara vinului din Burgundia. Takashi Miike semnează primul său documentar, Shumei: The Living Legacy of Kabuki, filmat timp de peste trei ani în sanctuarul teatrului tradițional japonez.
Selecția continuă cu My Undesirable Friends: Part II – Exile de Julia Loktev, o imersiune de aproape șase ore, și cu filmul personal al lui Russell Crowe despre trupa sa rock, descris de Alberto Barbera drept cel mai personal al starului. Apar și Sumo: Spirit Weighs Nothing de Erik Shirai, Too Much Sugar de Robert Greene despre paternitate și masculinitate, și biografia în trei părți, de peste cinci ore, a lui Jorge Luis Borges semnată de Mariano Llinás. Festivalul introduce și un nou segment dedicat Film on Films, unde meditația de peste șapte ore a lui Luca Guadagnino despre Bernardo Bertolucci stă alături de The Pervert’s Guide to Utopias de Sophie Fiennes și Slavoj Zizek și de un omagiu adus lui Seijun Suzuki.
Istoria nonficțiunii la Lido începe în 1932 cu Rain de Joris Ivens și Mannus Franken. În era Barbera, documentarele au intrat în competiția principală în 2013 cu The Unknown Known de Errol Morris și Sacro GRA de Gianfranco Rosi, câștigător al Leului de Aur. Barbera explică creșterea ofertei prin cererea platformelor de streaming și interesul publicului. În același timp, festivalul își menține o linie independentă pe teme de conflict. Alexander Rodnyansky subliniază că Veneția invită voci cu poziții politice diferite și a programat filme ucrainene și palestiniene precum The Voice of Hind Rajab în 2025 și NAZA și Citizen Osama de Ahmed Hassouna în acest an, alături de lucrări ale unor cineaști israelieni și ruși. În afara competiției debutează The Road to Jericho de Amos Gitai, produs de Rodnyansky, despre comunitatea beduină amenințată între Ierusalim și Ierihon.
