În 1991, Derek Jarman a început filmarea propriei adaptări a piesei Edward II de Christopher Marlowe. Proiectul a reprezentat un moment de cotitură atât pentru cariera regizorului, cât și pentru cinematografia britanică a epocii. A fost unul dintre primele lungmetraje finanțate de BBC și a avut cel mai mare buget al lui Jarman până atunci, 800.000 de lire, sumă care nu a fost suficientă pentru amploarea viziunii sale.
Până în acel moment, creația artistică a lui Jarman și activismul său erau inseparabile. Edward II nu este o punere în scenă tradițională. Regizorul a suprapus politica queer a Angliei de la începutul anilor 1990 peste povestea lui Marlowe despre dragostea fatală a protagonistului pentru un alt bărbat. Era o perioadă în care Parlamentul căuta activ recriminalizarea homosexualității, epidemia de SIDA se extindea fără perspective clare, iar vârsta de consimțământ era mai ridicată pentru persoanele homosexuale decât pentru cele heterosexuale. Jarman a amestecat aceste linii temporale într-un amestec stilistic postmodern care combină un sentiment de fatalitate iminentă cu rezistența universală a iubirii în fața opresiunii.
Pe parcursul filmărilor, Jarman i-a acordat tânărului operator de imagine Seamus McGarvey libertate deplină să filmeze ce dorea pe platou. Imaginile rezultate, nevăzute timp de mulți ani, formează baza documentarului Queer Edward II și constituie un document despre procesul de regie al lui Jarman, dar și despre contextul politic care a modelat filmul final. Potrivit Sight and Sound, într-o secvență memorabilă, Jarman a folosit grupul de activiști OutRage ca figuranți care să apară ca ei înșiși. Când membrii au aflat că Cliff Richard, despre care se zvonea de mult că ar fi „în dulap”, înregistra un album în studioul de alături, au organizat o acțiune spontană, pătrunzând în studio și cerând cântărețului să iasă la iveală. Gestul a provocat un scandal în presa tabloidă și amenințări cu procese.
Documentarul regizat de Theo Rollason este construit din peste treizeci de ore de material Betacam al lui McGarvey, completat cu alte arhive din epocă, de la interviuri la documentarea unor acțiuni de protest majore. Filmul spune o poveste remarcabilă despre rezistență în fața tragediei publice și private. Jarman fusese diagnosticat cu HIV cu cinci ani înainte de realizarea lui Edward II, într-o vreme în care cei diagnosticați aveau în medie de trăit încă optsprezece luni. Regizorul a reușit să mai realizeze două filme după Edward II, Wittgenstein din 1993 și Blue din 1993, minimalistul clasic, precum și numeroase picturi.
Queer Edward II este programat la BFI London Film Festival 2026 pe 11, 13 și 18 octombrie.
