Alejandro G. Iñárritu revine pe marile ecrane cu „Digger”, un proiect cinematografic care își propune să analizeze coliziunea dintre exploatarea resurselor naturale, interesele de PR ale marilor corporații și retorica populistă a liderilor politici. În locul tonului grav și visceral din „The Revenant” sau „Bardo”, regizorul apelează la o satiră politică acidă și la structuri metanarative complexe, construind un film de densitate ideologică care urmărește mecanismele de comunicare ale lumii contemporane de afaceri.
Acțiunea se concentrează pe Digger Rockwell, un magnat petrolier care, în Groenlanda, generează un dezastru ecologic pe care încearcă apoi să îl controleze prin campanii de imagine. Adevărul este cosmetizat și reconfecționat prin comunicare agresivă, iar încercările de remediere devin un produs de consum. Filmul introduce și critica companiilor paralele care investesc în energii alternative, demontând mitul salvatorului verde și arătând cum tranziția energetică devine un instrument speculativ de optimizare financiară, iar ecologismul rămâne o strategie de marketing.
O alegere regizorală centrală este utilizarea tehnicii de mise en abyme. Împreună cu echipa de scenariști de la „Birdman”, Alexander Dinelaris Jr. și Nicolás Giacobone, Iñárritu suprapune acțiunii principale piesa de teatru satirică „Fossil Fools”, jucată chiar de personajele din film. Revelația redefinește proiectul: Digger Rockwell nu este doar magnatul petrolier, ci un personaj interpretat de un actor într-o punere în scenă absurdă, iar spectacolul în spectacol pune întrebarea despre anestezia morală a artei și satirei.
Latura interpretativă este susținută de un ansamblu actoricesc în care Tom Cruise apare în rolul lui Digger Rockwell / Curtis. Într-un registru atipic față de rolurile de acțiune, actorul renunță la masca eroului imbatabil și construiește o caricatură a masculinității corporatiste, cu accent texan și rigoare tehnică. John Goodman interpretează președintele Compson, o figură de inspirație populistă în stilul mișcării MAGA, cu o prezență masivă și explozivă. Imaginea este semnată de Emmanuel Lubezki, care filmează integral pe peliculă în formatul clasic VistaVision, folosind spațiile vaste și peisajele înghețate din Groenlanda pentru contrastul dintre natura rece și uneltirile umane.
Potrivit Cinefilia, filmul construiește o paralelă directă cu intențiile exprimate în lumea reală privind preluarea controlului asupra Groenlandei pentru exploatarea depozitelor de resurse minerale și pământuri rare. Catastrofa din forajele necontrolate atinge un risc climatic real, vulnerabilitatea calotei glaciare groenlandeze și riscul de destabilizare a Curentului Atlanticului de Nord, AMOC, cunoscut și ca Golfstrom. În presa internațională, de exemplu în The Guardian, s-a remarcat o latură didactică accentuată, cu dialog demonstrativ și personaje care riscă să devină portvoce ideologice, aspect pe care recenzia îl citează ca făcând parte din intenția regizorală de a reda o lume absurdă și supraîncărcată informațional.
