Potrivit SlashFilm, înainte de rolul doctorului McCoy din „Star Trek” din 1966, DeForest Kelley era un interpret bine stabilit și prolific al westernului. Una dintre primele sale apariții televizate a fost într-un episod din „The Lone Ranger”, iar filmografia sa include numeroase titluri de gen precum „Gunsmoke”, „Dick Powell's Zane Grey Theater”, „The Adventures of Jim Bowie”, „Boots and Saddles”, „Have Gun — Will Travel”, „Rawhide”, „Bonanza”, „The Virginian” și multe altele. Producția sa de western a fost mult mai vastă decât cea științifico-fantastică pentru care a devenit cunoscut ulterior.
Potrivit aceleiași surse, „Gunfight at the O.K. Corral” ar putea fi cel mai important lungmetraj în care Kelley a jucat, cel puțin în afara francizei „Star Trek”. Producția Paramount a avut un buget de 2 milioane de dolari și a încasat 10,7 milioane de dolari la box office, incluzând relansările. Ajustat la inflație, echivalează cu un film de circa 24 de milioane de dolari care a strâns peste 128 de milioane. Pelicula a fost nominalizată la două premii Oscar, pentru montaj și pentru înregistrarea sonoră, și a fost primită în general favorabil de critici.
Lupta reală de la O.K. Corral a avut loc pe 26 octombrie 1881, în Tombstone, Arizona, între oamenii legii și un grup de răufăcători. Evenimentul a fost adaptat de multiple ori înainte de filmul Paramount. Scenariul lui „Gunfight at the O.K. Corral”, semnat de Leon Uris, a fost sugerat de un articol din 1954 apărut în Holiday Magazine, intitulat „The Killer”. Ambele nu sunt pe deplin fidele istoriei, dar construiesc o poveste spectaculoasă. Miza centrală este relația dintre Wyatt Earp, prezentat ca un om al legii constant, și Doc Holliday, un personaj impulsiv descris ca un trăgător cu cuțitul.
Din culisele filmării există anecdote despre Kirk Douglas și Burt Lancaster, care ar fi pierdut o zi de filmare pentru că nu se puteau opri din râs, precum și despre Jo Van Fleet, care a cerut lui Douglas să o lovească înaintea unei scene pentru a intra mai bine în personaj. DeForest Kelley îl interpretează pe Morgan Earp. Într-un moment al filmului, Holliday refuză să-l ajute pe Wyatt din cauza ranchiunii față de Morgan, iar mai târziu, după ce Wyatt și Holliday se împacă, este Morgan cel care îl mustră pe Wyatt pentru asocierea cu un asemenea individ.
Critica la lansare a fost în general pozitivă. Bosley Crowther de la The New York Times a apreciat interpretările, descrise ca bune și robuste, dar s-a opus subintrigilor romantice și a remarcat asemănarea melodiei semnate de Dimitri Tiomkin, cu versuri de Ned Washington și interpretată de Frankie Laine, cu tema din „High Noon”. Variety a fost mai concis, lăudând distribuția în termeni generali și menționând că Rhonda Fleming apare scurt ca o jucătoare de noroc curtată de Lancaster, iar Jo Van Fleet, în rolul însoțitoarei constante a lui Holliday, demonstrează din nou abilitatea în caracterizarea dramatică.
