Regizorul irlandez Declan Recks vorbește despre lungmetrajul „One Sweet Hour”, prezentat în competiție la ediția din acest an a festivalului „Tallinn Black Nights Film Festival”, potrivit Cineuropa. Filmul îl urmărește pe Gerry, interpretat de regretatul Gary Lydon, un imitator al lui Elvis care trăiește pe o barcă pe canal, și pe fratele său înstrăinat Colum, jucat de Brían F O’Byrne, care revine după 30 de ani petrecuți într-o mănăstire. Povestea, filmată în mare parte alb-negru, transformă o călătorie prin Midlands-ul Irlandei într-o confruntare despre fraternitate, regret și reconciliere.
Ideea a pornit dintr-o colaborare veche cu scenaristul Eugene O’Brien. Un personaj de imitator al lui Elvis exista deja într-un scenariu nefilmat, iar acum zece ani O’Brien a participat la un proiect documentar care plasa artiști pe o barjă pe canal, experiență meditativ într-o perioadă dificilă. Din această experiență și din călătoriile lui Recks pe canale a apărut ideea de a pune un personaj sălbatic, semi-alcoolic, pe o barcă și de a-l confrunta cu fratele său călugăr. Cei doi bărbați rămân prinși împreună, iar spațiul restrâns devine motor narativ.
Echilibrul între umor, amintiri și melancolie a fost căutat încă din pregătire. Gerry a fost scris pentru Gary Lydon, iar personajul a fost dezvoltat împreună cu actorul. Brían F O’Byrne s-a alăturat cu câteva luni înainte de filmări, iar cei patru au discutat de mai multe ori despre ton și caracter. Cu doar 23 de zile de filmare, echipa a rezolvat cât mai mult înainte de producție. Pentru imagine, Recks și directorul de imagine Owen McPolin au ales alb-negru și raportul de aspect 4:3. Alegerea urmărește starea de spirit a lui Gerry, din care bucuria a fost extrasă, și înghesuie frații în barca strâmtă. Pe măsură ce Gerry se deschide, universul vizual se deschide și el.
„One Sweet Hour” este ultimul film al lui Gary Lydon. Regizorul spune că actorul, de obicei metodic și controlat, s-a relaxat de data aceasta și s-a aruncat în proces. Abordările diferite ale lui Lydon și O’Byrne s-au completat. Actorul a folosit experiențe personale dificile și a găsit procesul cathartic. La o proiecție cu echipa, fiul lui Lydon le-a spus că tatăl său consideră această experiență cea mai bună de pe un platou. Filmările au fost împărțite în zece zile pe barca în mișcare, șase zile în locații precum pub-uri și șapte zile pe platou pentru interioare. Munca repetitivă de pe apă a ajutat cei doi actori să construiască relația înainte de scenele emoționale.
Filmările pe apă au adus dificultăți practice. Barca era enormă și nu putea fi dată înapoi ușor, iar motorul era prea zgomotos, așa că o barcă rigidă cu motor mai silențios împingea adesea convoiul. La bord erau circa 15 persoane, iar deplasarea depindea de ecluze și de program. O dată echipa a pierdut timp din cauza unor hărți citite greșit. Montajul a fost realizat cu Gareth Young, colaborator de peste 20 de ani. Tăierea a durat aproximativ zece săptămâni, fără schimbări fundamentale de structură. Scriptul era strâns construit, iar călătoria liniară a ajutat ritmul. Recks și O’Brien spun că vor continua să exploreze relații de familie și situații mici din care pot rezulta lumi mari.













