Regizorul-scenarist maghiar István Tasnádi își face debutul în lungmetraj cu „Moștenirea”, un thriller în care drama de familie se împletește cu umor negru. Producția este semnată de Balázs Berta și György Kárpáti, cunoscuți pentru comedia de succes „Femei pe fugă”, potrivit Cinemagia.
Filmul se deschide cu o secvență alertă pe un drum de iarnă. În mașină, câțiva tineri beau, dansează și cântă melodii ungurești. O neatenție duce la o coliziune cu un copac. La volan se află Attila, care scapă nevătămat, în timp ce fata de pe scaunul din dreapta își rupe câteva vertebre și rămâne paralizată. Vestea ajunge la părinți în cursul nopții. Tatăl reacționează cu indiferență la soarta fiului, care îi furase mașina, fiind vizibil mai preocupat de starea autoturismului și arătând o preferință pentru fratele mai mare, Kristóf, realizat. Mama pleacă singură la spital.
Câțiva ani mai târziu, după moartea femeii, Árpi trăiește modest și nu reușește să își achite facturile. Fiii îl vizitează și constată că i s-a întrerupt curentul din cauza datoriilor acumulate. Întrebarea care apare este unde au dispărut banii. Bătrânul nu pare să cheltuiască pe spa, saloane de unghii sau lenjerie de firmă. Suspecta indicată este Hajnalka, o elevă de seral prezentată ca fiind fără părinți și cu o bunică bolnavă, care susține că formează un cuplu cu Árpi și că se iubesc. Frații nu cred povestea și încearcă să îl protejeze de o înșelătorie clasică, însă atunci când fata apare la ușă și cei trei iau masa împreună, situația capătă o turnură neașteptată.
Suspansul este construit gradual. „Moștenirea” se detașează de narațiunile uzuale despre moșteniri în care apare o crimă. Aici se vorbește ipotetic despre un astfel de gest, fără ca el să se materializeze. Coloana sonoră susține momentele tensionate, iar o scenă de luptă neîndemânatică în parcare subterană aduce realism și un comic absurd de situație. Estetica întunecată specifică genului plasează spectatorul în universul filmului.
Indiferent de motivele apropierei, Hajnalka pare să îi pese de Árpi. El îi dă bani, iar ea îi poartă de grijă, îi cumpără medicamente, gătește și îi oferă companie și afecțiune atunci când fiii sunt ocupați. Troc-ul este prezentat ca fiind corect, chiar dacă atipic. Pe parcurs se dezvăluie și relațiile complicate dintre tată și cei doi frați, iar dorința acestora de a păstra apartamentul explică vigilența față de averea bătrânului. Într-una dintre ultimele scene, Árpi își rezumă situația cu tristețe și luciditate: „La vârsta mea, anumite lucruri costă mult”.













