Potrivit No Film School, realizatorul Gavin Gaitan a reluat într-o discuție cu Film Courage perspectiva lui David Fincher despre scrisul de scenarii. Gaitan susține că umilința recunoscută a lui Fincher față de scenariști este unul dintre motivele pentru care regizorul este apreciat. Articolul notează că în Hollywood studiourile și companiile de producție încearcă să economisească și tratează pe toată lumea ca pe un autor, cerându-le să scrie și să regizeze.
Argumentul central prezentat este că scrisul și regia sunt competențe diferite și nu toată lumea le deține pe amândouă. Gaitan avertizează asupra capcanei „moment filmmaking” și a lipsei de povestire. O scenă bună, izolată, nu valorează nimic dacă povestea generală nu o pregătește și nu o răsplătește. Regizorii percep lucrurile treptat, în timp ce scenaristul trebuie să vadă întregul puzzle, să-l descompună în scene și să asigure efectul de undă pe pagină.
Textul subliniază că unii oameni pot face totul, dar majoritatea celor din Hollywood ar trebui să rămână pe drumul lor și să colaboreze cu specialiști din alte domenii. Se invocă exemplele lui Spielberg, Scorsese și Fisher, care ar ști când este mai bine să rămână pe un singur făgaș și să lucreze cu cineva de încredere. Potrivit relatării, Fincher obține rezultate bune lăsând artizanii să-și facă partea și concentrându-se pe ceea ce face cel mai bine.
În exemplul analizat în video, Fincher se bazează pe scenariști precum Aaron Sorkin, Gillian Flynn și Steven Zaillian pentru structura narativă, astfel încât să se poată concentra pe execuție. Gaitan spune că regizorii aspiranți cad în capcana de a-și amâna ambițiile de regie până când scriu scenariul „perfect”, deși s-ar putea să nu îl aibă. Este mai util să se apuce de un scenariu bun și fie să obțină o rescriere, fie să colaboreze cu un scenarist pentru a duce povestea acolo unde vor.
De asemenea, se arată că înțelegerea structurii narative dictează abordarea valorii de producție. Regizorii care nu respectă mecanica scenariului aruncă adesea bani pe decoruri interioare sau se împotmolesc încercând să filmeze locuri care nu funcționează. Gaitan sugerează discuția cu un scenarist despre schimbarea locației către una mai ieftină care să se potrivească viziunii. El vrea să vadă revenirea simțului colaborării în Hollywood și spune că o mică doză de umilință poate duce la cel mai bun film.
