În cronica publicată de Films in Frame, Victor Morozov relatează întâlnirea cu Cyril Neyrat, director artistic al FIDMarseille din 2019, după o ediție 2026 pe care autorul o descrie ca fiind fierbinte. Potrivit Films in Frame, discuția a avut loc la o terasă pariziană și a fost prilejuită de multiple crize gestionate de festival, printre care boicotul cineastului israelian Nadav Lapid, opozant al regimului Netanyahu și invitat în juriu, de către anumiți cineaști prezenți în selecție. Materialul însoțește noul număr print al revistei Films in Frame, dedicat cinemaului periferic.
Victor Morozov scrie că Neyrat a fost critic la Cahiers du cinéma și redactor-șef al revistei Vertigo și că școala sa de critică a fost FID-ul. În 2004, când era redactor-șef la Vertigo, a conceput programul „Faits divers” în cadrul festivalului și a intrat în comitetul de selecție alături de fondatorul Jean-Pierre Rehm. După o pauză de nouă ani petrecută în Elveția, Neyrat s-a întors în 2019. El spune că nu a venit cu ambiția unei revoluții, ci să preia ștafeta și să valorifice o moștenire, deși schimbarea de conducere după douăzeci de ani aduce inevitabil un suflu nou. Neyrat subliniază afinitatea intelectuală cu Rehm în refuzul etichetelor și ierarhiilor, de la John Ford la Philippe Parreno, și dorința de a programa dincolo de separările pe genuri sau moduri de producție.
În text, autorul notează pasiunea lui Neyrat pentru scriere și editare. Împreună cu codirectoarea Tzveta Dobreva, FID a devenit și editură, cu colecții de monografii realizate cu Éditions de l’œil în șase luni, alături de revista anuală Fidback. Neyrat explică faptul că festivalul, de cinci zile și foarte efemer, caută urme prin carte. Pentru retrospective, criteriul este dorința reală de a le face, nu un omagiu instituționalizat. După Jean-Pierre Rehm, care a renunțat la omagii pentru decedați, echipa a început cu Whit Stillman, apoi a programat Radu Jude în iulie 2025, atunci puțin cunoscut în Franța, și Rabah Ameur-Zaïmeche în 2026, pe care Neyrat îl consideră un exemplu politic prin modul de producție și regie.
Victor Morozov redă și intenția de a lărgi orizontul festivalului, de la filme dificile la lucrări mai accesibile publicului din Marsilia, pentru a îndepărta imaginea de eveniment parizian elitist. Neyrat vorbește despre plăcerea de a pune laolaltă lucruri contradictorii, de la un scurtmetraj realizat de tineri încadrați de serviciile sociale din Marsilia, „Où sont nos feux d’artifices ?”, la Ignacio Agüero, și definește politicul nu prin discurs, ci prin plasarea cinemaului în realitate și în lume.
