Potrivit Sight and Sound, Roger Corman avea 41 de ani când a regizat „The Trip” în 1967. Stanford absolvent, pe care și-l descria drept „the squarest guy in a hip group”, Corman avea de la mijlocul anilor 1950 o relație productivă cu American International Pictures, studio specializat în filme cu buget redus pentru piața tinerilor. Pentru AIP a realizat peste 50 de filme, de la producții rock’n’roll și adaptări Edgar Allan Poe până la filme despre biker-i și droguri.
Anunțat în presa de specialitate vara lui 1966, „The Trip” a venit după succesul biker „The Wild Angels” (1966) cu Peter Fonda și după eșecul de box office al „Hallucination Generation” (1966). Cu Corman la cârmă și un buget mai mare, lungmetrajul a devenit un succes financiar pentru AIP. Spre deosebire de filmele anterioare despre droguri, producția răspundea culturilor underground și artistice din Los Angeles, portretizând mediile psihedelice prin proiecții de lumină dinamice și o cinematografie inovatoare.
Intriga urmărește experiența psihedelică a lui Paul Groves, un publicitar TV dezamăgit interpretat de Peter Fonda, de la înghițirea unei capsule de 250 micrograme până la viziuni liserigice și reîntoarcerea în societate. Scenariul este scris de Jack Nicholson, actor obișnuit în trupa lui Corman, care a folosit propriile experiențe cu drogurile și destrămarea căsniciei. Dennis Hopper apare ca Max, dealerul de droguri, iar Bruce Dern îl joacă pe John, ghidul care îi cere lui Paul să se întindă și să poarte o mască pentru ochi când efectele încep devreme. Corman nu consuma LSD, dar a consultat psihiatrul de la UCLA Sidney Cohen, autor al volumului „Drugs of Hallucination” (1965), și a experimentat singur, sub supraveghere medicală, într-o caravană în Big Sur.
Imaginea semnată de Arch R. Dalzell captează estetica luridă a culturii Day-Glo, iar montajul fragmentat redă perspectiva unui creier sub acid. Pentru efectele speciale a fost angajat Peter Gardiner de la Charlatan Enterprises, iar artistul de light show Bob Beck, autor al „Light Show Manual” (1966), a creat proiecțiile. Setul și settingul sunt transpuse în designul bogat al filmului, în special în Psychedelic Temple, o vilă barocă cu scară circulară situată pe Ardmore Avenue în Los Angeles, fostă locuință a lui Rudolph Valentino și ulterior spațiu pentru hippioți. Casa în care Paul ia prima doză a fost locuința lui Arthur Lee de la trupa Love. American Cinematographer a dedicat în martie 1968 un material special efectelor, iar scena sexuală a fost iluminată cu proiectoare Bell & Howell și diapozitive realizate de artistul mandala Henry Hill.
Receptarea a fost mixtă. Los Angeles Times l-a numit „the most unabashed art film ever to come out of Hollywood… Ingmar Bergman for the teenyboppers, Dalí for the drive-ins”. AIP a adăugat un disclaimer pre-credit care prezintă filmul ca „shocking commentary on a prevalent trend of our time” și un efect vizual care face fața lui Fonda să se spargă ca sticla în ultima imagine fixă. În ciuda acestor măsuri, filmul a fost interzis de BBFC în Marea Britanie pentru glorificarea consumului de droguri și a fost lansat acolo abia în 2004. Director’s cut elimină intervențiile studioului și include o secvență extinsă de club. „The Trip: Director’s Cut” este proiectat în cadrul Movie Maverick: 100 years of Roger Corman la BFI Southbank.













