Filmul „Ink” al lui Danny Boyle urmărește ascensiunea lui Rupert Murdoch pe Fleet Street din Londra și preluarea ziarului The Sun. Producția va avea premiera la Festivalul de Film de la Londra și va intra în cinematografe selecte pe 11 decembrie, înainte de a ajunge pe Netflix pe 8 ianuarie în Statele Unite și America Latină, relatează Variety.
„Ink” este bazat pe piesa nominalizată la Tony cu același nume, semnată de James Graham, care și-a adaptat propriul text pentru ecran. Guy Pearce interpretează un Rupert Murdoch ambițios, în jurul vârstei de treizeci de ani, iar Jack O’Connell este editorul Larry Lamb, jurnalistul de origine muncitorească care l-a ajutat să transforme The Sun într-un imperiu populist.
Acțiunea este plasată în Londra anului 1969. Boyle i-a apelat pe decoratorii de producție cu care colaborează de obicei, Gareth Pugh și Carson McColl, pentru a materializa viziunea. Regizorul le-a cerut să reseteze așteptările unui film de epocă, recreând anul 1969 într-o manieră imediată. Fleet Street de astăzi arată foarte diferit față de cea din 1969, iar sediul The Sun de pe Bouverie Street, cu tipografia în subsol, a dispărut sub clădiri moderne. Echipa a găsit un spațiu în Bromley, Marea Britanie, eliberat de consiliul local, al cărui amestec arhitectural a permis amenajarea diferitelor platouri, în special a redacției.
Redacția este descrisă de McColl drept centrul nervos al filmului, un spațiu pe care Boyle îl numea o navă spațială. Pentru ca locul să pară real, a fost esențială dispunerea. Într-o redacție din acea perioadă exista un sistem zilnic de orientare, de la dimineață până la termenul de închidere a ediției, care escalada spre o frenezie de activitate și trafic uman. Pugh și McColl au lucrat cu consultanți care au activat pe Fleet Street în 1969 pentru a cartografia fluxul și a-l coregrafa cu distribuția. Bugetul redus i-a obligat să fie creativi și să folosească resursele cu atenție. Cei doi, care au renunțat recent la fumat, au introdus miros de tutun pe platou, fumând echivalentul a două pachete de țigări.
Autenticitatea a presupus obiecte funcționale din epocă. Au fost găsite telefoane cu disc, mașini de scris și alte piese de decor. O provocare a fost localizarea mașinilor Linotype pe care The Sun le folosea pentru compaginare. McColl spune că sunt prețioase și că au mai rămas foarte puține în lume. Decoratorul de platou Ben Barrington Groves a găsit un pasionat de tiparul cu metal cald care a acceptat colaborarea, iar echipa a obținut trei mașini Linotype complet funcționale.
Biroul lui Larry Lamb a fost gândit pentru a reflecta arcul personajului. Redacția trebuia să pară obosită, funcțională, dar să exprime un ziar în dificultate. În mijlocul haosului, Lamb avea nevoie de un spațiu propriu, iar pe măsură ce filmul progresează, el devine tot mai izolat. Publicul îl vede prin ferestrele cu grilaj, singur în scenele finale în care vorbește la telefon cu Hugh Cudlip, în timp ce redacția este pustie. Decoratoarea de platou Alice Davies a contribuit decisiv la amenajare, iar echipa a reușit să facă telefonul lui Lamb funcțional, astfel încât ridicarea lui să afișeze cifrele de vânzări. Pentru secvența în metrou, singurul tren din epoca potrivită se află lângă Watford, într-un muzeu, iar curatorii au fost reticenți la prezența echipei. S-au folosit ventilatoare puternice și ziare zburătoare pentru a crea agitația, iar designerul de iluminare Steve Mackie a folosit lumini cu bare în mișcare rapidă pentru a sugera viteza. În film a fost utilizată și o cameră 360 de grade, inclusiv pentru secvența pivotală a răpirii lui Muriel Mackay.
