În 1991, regizorul James Cameron a construit una dintre cele mai ambițioase secvențe cu efecte practice din cinema: un holocaust nuclear care anihilează Los Angeles în „Terminator 2: Judgment Day”. Secvența apare în premoniția de coșmar a lui Sarah Connor, interpretată de Linda Hamilton, înainte de începerea intrigii principale, și stabilește miza filmului prin imagini cu incinerarea trupurilor și distrugere masivă.
Potrivit No Film School, munca a fost împărțită între patru companii. ILM s-a ocupat de efectele digitale, Stan Winston Studio de proteze și animatronice, Fantasy II Film Effects de miniaturi și efecte optice, iar 4-Ward Productions a preluat în mod specific secvența exploziei nucleare. Împreună, echipele au studiat imagini documentare de arhivă cu teste nucleare reale pentru a înțelege mecanica undei de șoc înainte de a construi planul în jurul unor miniaturi la scară mare și a unor tunuri de aer de mare putere.
Din materialele de referință, echipa a observat că după detonare betonul și zidăria explodează în milioane de bucăți. Miniaturile au fost astfel construite pentru a putea fi dezintegrate ușor. S-au experimentat diverse materiale pentru clădiri care să reziste în greutate proprie, dar să fie suficient de fragile pentru a fi făcute țăndări de tunurile de aer. În probe au fost folosite cutii de carton consolidate cu biscuiți matzah, bucăți de lemn de balsa, piese metalice, piese de ipsos și diverse tipuri de cereale.
Pentru compoziție, actorii de pe platou au fost plasați în prim-plan, iar imaginea a fost combinată cu modelul în miniatură al Los Angeles-ului pe fundal. La 4-Ward Productions s-a realizat un nor în formă de ciupercă în miniatură, ajustabil manual pentru controlul formei. Pentru planurile largi, artiștii au folosit o fotografie de referință a orașului, transformată într-un tablou al ruinei după explozie, iar o ștergere digitală a făcut tranziția de la fotografia reală la pictură, cu foc care iese din raza de explozie și cuprinde orașul.
Relatările de producție descriu aproximativ opt până la zece tunuri de aer răspândite pe platoul miniatural, încărcate cu resturi și așchii metalice pentru a sparge fațadele clădirilor. Fiecare tun livra 200 de livre de presiune, iar echipa a trebuit să găsească o metodă de a împinge un perete continuu și uniform de aer împotriva modelelor.
Pentru vaporizarea trupurilor umane, Stan Winston Studio a proiectat și construit mai multe păpuși carbonizate și acoperite de cenușă după chipul Lindei Hamilton. Pentru că actrița nu putea menține expresia necesară pentru un mulaj clasic, echipa i-a scanat fața cu tehnologia de scanare digitală Cyberware, iar datele au fost folosite pentru construcția păpușilor. Păpușa lui Sarah în flăcări includea brațe articulate atașate de cabluri și o maxilară mobilă, manevrată de un puppeteer îmbrăcat într-un costum ignifug acoperit cu gel de foc. Modelele au fost distruse apoi de foc și resturi în cadru. Sunetul secvenței, realizat de Gary Rydstrom, completează vizualul și oferă finalul de distrugere totală.
