Potrivit The Guardian, cronica noului film al regizoarei Beth de Araújo, „Josephine”, notează premiera la „Sundance” și premiile obținute de la acel moment, în timp ce remarcă ambiguitatea unor idei de înaltă concepție. Publicația subliniază că interpretarea lui Mason Reeves, în vârstă de opt ani, este punctul forte al producției, și avertizează asupra spoilerelor în continuarea textului.
Channing Tatum și Gemma Chan interpretează Damien și Claire, un cuplu profesionist stabilit în San Francisco, părinții unei fetițe numite Josephine, rol jucat de Reeves. Damien o duce pe Josephine în Golden Gate Park pentru a juca fotbal, după ce cei doi urmăresc meciuri din English Premier League la televizor. Fetița aleargă înainte spre un loc retras unde tatăl nu o găsește imediat și acolo devine martoră la o violare, secvență filmată în cadru lung.
Damien o ajunge din urmă pe Josephine și îl urmărește pe agresor. Fetița și victima ajung în portbagajul unui autoturism de poliție în timp ce oamenii legii și Damien se ocupă de situație, o situație prezentată aproape ca și cum cele două ar fi vinovate și reținute. Afectată de un eveniment pe care nu îl poate înțelege sau procesa, Josephine începe să se manifeste la școală. Damien insistă în mod bizar ca ea să urmeze cursuri de autoapărare. Disorientarea ei se apropie de psihoză, în timp ce se apropie data procesului în care trebuie să depună mărturie în fața juriului.
Un motiv central al filmului este reapariția tăcută a agresorului în scene, ca un fel de fantomă pe care doar Josephine pare să o vadă. Publicația scrie că acest procedeu poate aproxima experiența unor persoane aflate în situație similară, dar după un timp devine forțat. Victima ar fi trebuit să lipsească de la proces, nefiind chemată prin citație, însă acest element procedural este anulat când ea apare la final pentru a-i mulțumi emoțional lui Josephine pentru mărturie.
Verdictul nu este arătat pe ecran. Apărarea încearcă să submineze mărturia fetiței și sugerează o situație mai complexă, cu un joc de rol consensual, însă filmul nu construiește ambiguitate din ceea ce Josephine a văzut și din perspectiva ei. Se sugerează că verdictul ar fi irelevant, părinții și fetița urmând oricum să facă față consecințelor traumei. În realitate, se notează, verdictul ar avea o importanță majoră.
În ciuda unor dezechilibre și a unor secvențe în care certurile dintre Damien și Claire par apropiate de un exercițiu de improvizație actoricească, cronica evidențiază forța interpretării lui Mason Reeves și o consideră impresionantă.













