Courteney Cox revine în spatele camerei cu Evil Genius, drama true-crime care are premiera ca prezentare de gală la Toronto Intl. Film Festival pe 12 septembrie. Proiectul dramatizează oamenii și intrigile din spatele tragediei cunoscute drept pizza bomber din 2003 și marchează un nou pas pentru Cox după episoade din Cougar Town, videoclipuri muzicale și lungmetrajul Just Before I Go din 2014.
Potrivit Variety, Cox a fost cunoscută mai ales ca actriță prin Friends și franciza Scream, dar are o istorie de regie care începe cu filmul Lifetime TalhotBlond. Pelicula a fost adaptată dintr-un documentar true-crime din 2009 al lui Barbara Schroeder și a explorat un triunghi amoros încheiat cu moartea. Revenirea la true crime a fost ghidată de seria documentară a aceleiași Schroeder din 2018, Evil Genius: The True Story of America’s Most Diabolical Bank Heist, care tratează cazul Marjorie Diehl-Armstrong, prezentată ca o minte care ar fi orchestrat un jaf la o bancă în afara Erie, Pa., cu o bombă prinsă la gâtul unui complice.
Cox spune că alegerile personajelor i s-au părut absurde și că a vrut să înțeleagă motivația din spatele lor. În loc să rămână la versiunea cea mai întunecată, a optat pentru o abordare care să lase loc de înțelegere și pentru o imagine generală luminoasă a filmului.
Rezultatul este descris ca un noir modern alert, apropiat de maniera fraților Coen. Patricia Arquette joacă supraveghetoarea haosului, într-o interpretare dominatoare și schimbătoare între atrăgătoare și înfricoșătoare. Cox a avut acces la înregistrări extinse din seria documentară Schroeder, material folosit în construcția interpretării. În distribuție apare și David Harbour, în rolul bărbatului încă prins în sfera de influență a personajului lui Arquette după încheierea relației lor romantice, o prezență cu farmec juvenil exploatată spre final tragic.
Mediile prin care evoluează personajele au fost construite ca locuințe aglomerate, cu acumulări de obiecte. Cox vorbește despre o atenție acută la detalii, pe care o descrie ca superputere, și despre casa în care se naște planul jafului, un spațiu în care aproape nimic nu a fost aruncat, cu colecții de resturi adunate pe parcursul unor vieți.
Accentul rămâne pe dimensiunea umană. Personajul lui Arquette poate apărea ca egoist și exagerat, dar materialul de arhivă a ajutat la conturarea unei perspective asupra vulnerabilității pe care nu o arăta în fața complicilor. Cox speră ca publicul să descopere povestea fără prejudecăți. „Oricui i-am arătat filmul”, spune ea, „i-a spus că povestea este atât de neverosimilă, încât te îndeamnă să afli mai mult.”
