Colecția inaugurală de cinci scurtmetraje prezentată de Cate Blanchett pentru Displacement Film Fund își face debutul în Marea Britanie la cea de-a 70-a ediție a BFI London Film Festival, după premiera mondială de la International Film Festival Rotterdam. Potrivit Sight and Sound, publicație a BFI, lucrările au fost primite cu interes de critici și public și reunesc voci din domenii diferite, având durate între 12 și 40 de minute.
Cele cinci filme au fost realizate cu un buget de 100.000 de euro fiecare și sunt semnate de autori cu experiență în povești despre experiențe de deplasare sau de autori aflați în situație de deplasare. Titlurile sunt „Rotation” de Maryna Er Gorbach (Klondike, 2022), „Whispers of a Burning Scent” de Mo Harawe (The Village Next to Paradise, 2024), „Allies in Exile” de Hasan Kattan și Fadi Al Halabi, producător și director de imagine al Death Without Mercy (2024), „Sense of Water” de Mohammad Rasoulof (The Seed of the Sacred Fig, 2024) și „Super Afghan Gym” de Shahrbanoo Sadat (No Good Men, 2026). Selecția a pornit de la o listă lungă stabilită de un comitet de nominalizări, iar decizia finală a aparținut unui comitet de selecție condus de Blanchett. Partenerul de gestiune al fondului este Hubert Bals Fund din Rotterdam, iar printre partenerii fondatori se numără Amahoro Coalition, Master Mind, Tamer Family Foundation și UNIQLO, cu UNHCR ca partener strategic. La Cannes a fost anunțată o a doua serie de autori, iar SP Lohia Foundation s-a alăturat în al doilea an.
Cate Blanchett spune că programul a urmărit să prezinte o cornucopie de perspective și să provoace stereotipurile legate de vocile deplasate. Ea subliniază că puterea cohortei a devenit la fel de importantă ca cea a fiecărui autor în parte, iar întâlnirea regizorilor la Rotterdam a marcat începutul unei rețele de sprijin. Actrița descrie scurtmetrajele drept amuse-bouche pentru cineaști, spații de întindere și experiment, și precizează că s-a dorit acordarea unei libertăți absolute, fără manifest sau prescripție, pentru a compensa lipsa de libertate resimțită de cei care trăiesc deplasarea.
Shahrbanoo Sadat explică că ideea pentru „Super Afghan Gym” i-a venit la Kabul, în timpul unei recunoașteri pentru un alt proiect. A găsit cu greu un spațiu accesibil femeilor și a ajuns între câteva gospodine care foloseau sala între prânz și ora unu, povestindu-și frustrările și bucurându-se de picnicuri și dulciuri în sală. După premiera de la Rotterdam, regizoarea a postat pe rețelele sociale și a primit mesaje care negau existența femeilor în sălile de sport din Kabul, dar și mesaje private de la femei care descriau săli secrete de cartier și își trimiteau fotografii cu mușchi. Experiența i-a dat speranță cu privire la felul în care femeile își construiesc propria realitate.
Blanchett remarcă că filmele sunt unite prin interacțiunea tonului și a abordării, care generează un întreg neașteptat, și că sub râs rămâne o melancolie care traversează viața actuală, într-un context în care, după cum spune ea, suntem rugați să ne lăsăm umanitatea la ușă. Ea vorbește despre capacitatea cinematografiei de a reconecta la experiențe exterioare și de a extinde capacitatea de a accepta disonanța, într-o lume în care unul din 67 de oameni este deplasat. Sadat adaugă că, fiind refugiată de la naștere, în Iran, cu părinți veniți din Afganistan, cinemaul este pentru ea un mod de educare și descoperire. Filmele din cadrul Displacement Film Fund sunt proiectate la festival cu introduceri susținute de regizorii invitați și de Cate Blanchett.
