Potrivit The Guardian, documentarul „NAZA” detaliază uciderea în masă a civililor în Gaza și este cel mai recent film care oferă voce celor care duc la îndeplinire atrocități. Regizorii Yuval Abraham și Rachel Szor filmează membri anonimi ai serviciilor de informații israeliene care discută despre execuția de la distanță a asaltului. Unul dintre subiecți face el însuși comparația cu Germania lui Hitler, iar portretul este al unor mileniali articulați, din clasa de mijloc, care se descriu ca fiind de stânga și non-rasiști.
Publicația plasează „NAZA” în tradiția așa-numitului perpetrator cinema. În 2013, regizorul Joshua Oppenheimer a lansat „The Act of Killing”, film despre membri ai escadrelor de moarte din Indonezia anilor 1960. Înainte, regizorul Errol Morris a realizat „Standard Operating Procedure”, interviuri cu soldați americani care au abuzat deținuți la Abu Ghraib. Se poate include și „The Zone of Interest” al lui Jonathan Glazer, unde comandantul de la Auschwitz trăiește alături de familie. Glazer este producător executiv al „NAZA”, produs de The Guardian.
În toate aceste lucrări apar întrebări despre cine comite crime împotriva umanității. În „NAZA” apar figuri din Tel Aviv care invocă atacurile din 7 octombrie ca justificare, în timp ce soldații americani din „Standard Operating Procedure” sunt descriși ca gradați obișnuiți din „războiul împotriva terorismului”. În „The Act of Killing”, băieții de stradă în vârstă își recreează crimele ca filme de acțiune. Criticul Roger Ebert numea filmele „mașini de empatie”, însă aceste titluri scurtcircuitează mecanismul.
Pentru unii, „NAZA” ridică probleme suplimentare. Guvernul israelian ar fi luat în calcul retragerea cetățeniei lui Abraham și Szor, alături de alte amenințări. Filmul este greu de asimilat și readuce cuvântul complicitate. Oppenheimer a spus pe podcastul Jewish Currents că, pentru a înțelege o crimă ca activitate umană, trebuie să privești oamenii care o îndeplinesc. „NAZA” a primit critici preventive din partea unor palestinieni, inclusiv poetul Mosab Abu Toha, care a argumentat că ultimii trei ani din Gaza au fost deja documentați de gazani.
În documentarul din acest an „Killing Anna”, ofițeri ai armatei siriene au fost catfishați pentru a discuta masacre. Majoritatea perpetratorilor sunt conștienți că sunt înregistrați. În „Standard Operating Procedure”, torționarii s-au apropiat de mărturisire, dar au fost și plătiți pentru interviuri. Cu „The Act of Killing”, Oppenheimer a găsit un adevăr tulburător: călăii erau fără remușcări. Abraham a spus că unii intervievați din „NAZA” au vorbit din „opusul rușinii”. Răspunsul guvernului Netanyahu include un contraproiect intitulat „Naza: The Real Story”. Dezvăluirile vin de la intervievați care probabil nu ar fi vorbit cu Abraham și Szor dacă aceștia nu ar fi fost israelieni.
Puterea acestor filme stă în societățile pe care le portretizează. În Indonezia, istoria oficială a reflectat povestea gangsterilor; Oppenheimer a făcut filmul disponibil gratuit acolo. „NAZA” contrazice credința că atrocitățile țin doar de „mere stricate” de extremă dreapta și îndreaptă atenția spre ierarhii invizibile. Pe podcastul Jewish Currents, realizatorul palestinian Rami Younis a amintit că regizorul Hany Abu-Assad a întrebat: „Ce se întâmplă când continui să-ți demonizezi dușmanul? Ce se întâmplă cu tine?”
