Potrivit Cinemagia, serialul „Carrie", regizat de Mike Flanagan, cunoscut pentru producțiile horror „Midnight Mass" și „The Haunting of Hill House", propune o actualizare drastică a romanului publicat cu mai bine de o jumătate de secol în urmă. Publicația notează că o ecranizare fidelă nu ar fi avut rost și că regizorul arată fler în reinterpretarea poveștii despre confruntarea inocenței cu cruzimea.
În versiunea prezentată, narațiunea anunță de la început un final în haos și măcel. Carrie, interpretată de Summer H. Howell, în vârstă de 22 de ani, dar care arată de 15, este crescută în izolare de mama habotnică și este aruncată în societate după moartea neașteptată a tatălui. La liceu, fata are un șoc când îi vine ciclul în vestiar, iar colegele aruncă în ea tampoane igienice în timp ce o filmează cum urlă, convinsă că moare. Ulterior, un cont de Instagram difuzează meme-uri umilitoare la adresa ei, a altor elevi și chiar a profesorilor, iar stresul zilnic și relația cu mama dominatoare, jucată de Samantha Sloyan, o împing să își folosească tot mai des puterile telekinetice.
Recenzia subliniază că producția este, în esență, despre adolescență și modul în care tinerii sunt modelați de interacțiuni, elementele horror rămânând în subsidiar. Flanagan ar fi mai interesat de ceea ce poate împinge un adolescent închis în sine spre acte extreme. Textul face paralela între universul supranatural al serialului și cazurile tragice apărute în știri, de la execuții ale colegilor cu arma de foc la sinucideri sau apeluri la numărul de urgență pentru a anunța o bombă în liceu.
O ambiție menționată este explorarea reacției părinților atunci când simt că li s-au nedreptățit copiii, ajungând adesea să îi rănească și ei. În „Carrie", bullying-ul devine o problemă care acaparează întreaga comunitate, iar deznodământul familiar este tratat fugitiv de Flanagan. Publicația atrage atenția asupra schimbărilor aduse personajului Margaret White. În ciuda interpretării lui Sloyan, transformarea mamei dintr-o casnică deconectată de lume într-o expertă în rețelele de socializare este considerată neverosimilă. În roman, Margaret se tânguia că „But sin never dies. Sin never dies!" (Dar păcatul nu piere niciodată. Păcatul nu piere niciodată!), iar în serial i se pun în gură replici precum „We have to shape the narrative" (Trebuie să controlăm narativul), prezentată ca cea mai supărătoare abatere de la original.
Serialul câștigă puncte prin sincronizarea cu universul extins al scrierilor lui King și, deși pune un punct categoric la final, lasă loc pentru un al doilea sezon. Premisa pentru o continuare este descrisă ca fiind împrumutată dintr-o altă celebră serie horror cu expansiuni succesive, iar recenzia notează că tocmai acest aspect stârnește curiozitate privind ce urmează.
