În urmă cu un an, regizoarea Alexandra Badea a depus candidatura pentru conducerea Teatrului Național din București. În urma unui concurs organizat de Ministerul Culturii, candidatura a fost respinsă cu scorul de 6,83, iar verdictul a fost „respins”. Acest rezultat a venit în contextul unei instituții care, de la moartea lui Ion Caramitru în 2021, a funcționat sub directori interimari, fără a avea o viziune pe termen lung.
Badea nu este o figură nouă în scenă. În 2018 a scris prima sa piesă în limba română, Perfect compus, pe care a pus-o în scenă cu trupa Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. În 2021 a început o colaborare cu TNB, iar experiența acumulată în Franța, unde a regizat proiecte la Teatrul Național de la Colline, a consolidat dorința de a aduce o perspectivă internațională în teatrul românesc.
Condițiile concursului au fost descrise ca fiind opace: proiectele erau anonimizate, fișele de evaluare secretizate și candidații nu au avut acces la documentele emise de comisie. Într-o înregistrare publicată de Cultura la Dubă, ministrul Demeter András a adus în discuție situația cu o remarcă umilitoare: „Eu vă las să vorbiți, dar nu vă face bine. Arată că sunteți total nepregătită! Nu v-ați făcut lecțiile!”.
După contest, Ministerul a introdus un proiect de lege care prevede că candidații la poziții de conducere în instituții culturale trebuie să fi condus instituții publice cel puțin 10 ani. În același timp, primarul Capitalei, Ciprian Ciucu, a anunțat lansarea unui nou regulament pentru deschiderea concursurilor de manageri ai teatrelor bucureștene. Cu toate acestea, numărul de candidați care se vor înscrie rămâne incert, iar experiența și energia necesare pentru a schimba sistemul rămân o provocare.
Impactul intermitărilor asupra teatrului este evident. Fără un lider stabil, proiectele artistice se opresc, trupa și echipa tehnică se dezmotivat, iar oportunitățile de coproducție internațională devin imposibile. În 2028, de exemplu, Badea a fost asociată la Bourges, dar nu a putut încheia parteneriate cu teatre din București din cauza incertitudinii privind viitorul directorului.
Situația evidențiază modul în care politicile și regulamentele pot afecta direct capacitatea teatrului românesc de a-și asuma roluri de conducere și de a dezvolta proiecte artistice pe termen lung. În lipsa unui sistem transparent de selecție, teatrul rămâne într-o stare de precaritate, fără viziune clară și fără capacitatea de a atrage talente internaționale.
