Potrivit RogerEbert.com, trei lungmetraje premiate au fost prezentate în competiția principală a Festivalului de la Busan 2026. Selecția face parte dintr-un an în care competiția principală are statut de festival calificativ pentru premiile Academiei, ceea ce permite filmelor să concureze pentru nominalizare chiar dacă țara de origine nu le propune. Juriul a ales un lot divers, cu autori aflați fie la debut, fie cu cariere lungi, iar decizia a menținut suspansul până la final.
Marele Premiu al festivalului de la Busan, care califică automat filmul pentru categoria Cel mai bun film internațional la Oscar, a fost acordat dramei iraniene „Midday Meal”, semnată de Majid Majidi. Acțiunea se petrece în satul Goorankesh, în zonele aride din sudul Iranului, și îl urmărește pe Solan, interpretat de Mohammad Hahimi, un profesor de școală care rămâne fără finanțarea pentru prânzurile elevilor după moartea binefăcătorului care susținea programul. Moștenitorul întrerupe sprijinul, iar biroul de învățământ refuză să intervină. Fără masă, copiii riscă să abandoneze școala, iar inspecția ar putea închide unitatea și contractul lui Solan, care este doar part-time. În paralel, acesta vrea să cumpere un apartament pentru el și mama sa, Kheyri Zakeri, dar are nevoie de un împrumut care depinde de trecerea pe normă întreagă, promisă în trei luni. Solan apelează la contrabanda cu combustibil și mută mama în școala cu o singură cameră pentru ca aceasta să gătească. Pe măsură ce vestea se răspândește, copii din districtul înconjurător vin să învețe cu el.
Pe locul secund s-a clasat drama maternă „Ibuku” sau „My Mother”, scrisă și regizată de Eddie Cahyono. Filmul este plasat într-un sat indonezian și o urmărește pe Sumiati, interpretată de Christine Hakim, al cărei soț a murit prin sinucidere din cauza datoriilor de jocuri de noroc, iar fiica Sri, jucată de Ayushita, trăiește în Arabia Saudită după ce a fugit de o căsnicie violentă. Sumiati primește cu un an întârziere o scrisoare prin care află că Sri a fost condamnată pentru uciderea angajatorului abuziv. În încercarea de a o vedea, femeia cere împrumuturi vecinilor, face ofrande și se adresează șefului de sat Djatmiko, interpretat de Landung Simatupang, care o îndrumă către Parlament sau un ONG. Regia folosește un amestec de estetică și metaforă, cu imagini ale dansului Kuda Lumping proiectate pe pereții celulei fiicei, secvențe onirice și un final construit pe dublă expunere care unește cele două personaje.
A treia mențiune din lot aparține debutului metanarativ al lui Lim Ha-yeon, „Beach Fictions”, care a primit mențiunea specială New Currents. Filmul o urmărește pe E-hwa, o romancieră veterană interpretată de Ye Su-jeoung, care întâlnește pe tren pe tânăra Tae-ju, jucată de Park Han-sol. Tae-ju fuge într-un oraș de coastă pentru a scăpa de zvonuri după o relație complicată și o infidelitate. În casa de vacanță a unei prietene, ea îl întâlnește pe magicianul de stradă Man-hyuk, interpretat de Kim woo-kyum, despre care localnicii spun că ar fi gigolo. O artificialitate conștientă, cinematografie îngrijită și coincidențe repetate sugerează că acțiunea ar putea fi romanul scris de E-hwa. După puțin peste o oră, povestea se resetează la prima întâlnire dintre Tae-ju și Man-hyuk, cu detalii schimbate, ca o a doua versiune a manuscrisului.
