Documentarul Bugboy al regizorului grec Lucas Paleocrassas a avut premiera regională la Festivalul de Film de la Sarajevo, în secțiunea Documentary Competition. Potrivit Cineuropa, care a publicat pe 25/08/2026 un interviu cu autorul, filmul îl urmărește pe Yorgos, un adolescent grec cu ochii strâmbi, a cărui apropiere de insecte devine o sursă de forță și prietenie, în special prin cele două greiere numite Isabella și Ferdinand.
Paleocrassas spune că dimensiunea de coming-of-age a apărut organic în timpul filmării, pornind de la personajul însuși. Yorgos construise o lume interioară bogată în jurul pasiunii pentru insecte, dar părea deconectat de restul mediului. Părintele său, Kostas, manifestă o supraprotecție venită din dragoste și îngrijorare, care îl ținea pe băiat într-o zonă de siguranță. Pe măsură ce Yorgos s-a obișnuit cu echipa și cu camera, a câștigat încredere și a vrut să fie mai îndrăzneț. După o aventură de vară cu Ferdinand, urmează decizia de a face operație la ochi, moment după care regizorul a simțit o schimbare iminentă în mediul social al băiatului. Paleocrassas a evitat însă o structură convențională, observând că noile legături cu colegi de vârstă, inclusiv fete, au crescut lent și neuniform, alături de insecte, fără înlocuirea unei lumi cu alta.
Relația cu tatăl a fost filmată în constrângerile impuse de divorț: întâlnirile se petreceau în weekenduri sau pe intervale scurte. Această regularitate a permis regizorului să urmărească ritmul specific al acestor zile, sosirea la Kostas, entuziasmul la revenirea la animale și insecte, dar și dinamici, mici frecare și neînțelegeri. Revenirea constantă pe termen lung a făcut posibilă observarea modului în care funcționează relația, fără a o reconstitui din câteva întâlniri izolate.
Deși Yorgos are afecțiune și pentru alte animale, cum ar fi păsările de companie, nucleul rămâne legătura cu insectele. În film apare și un sub-plot cu un porumbel numit Danai, care arată o altă modalitate prin care băiatul se conectează emoțional și gestionează un sentiment de absență sau singurătate. Totuși, raportul cu insectele a fost dintotdeauna central, fiind parte fundamentală din modul în care Yorgos se înțelege pe sine și lumea. Isabella și Ferdinand devin o extensie a lumii sale interioare.
Abordarea vizuală urmărește intimitatea cinematografică cu nevertebratele. Paleocrassas a dorit să imerseze spectatorul în microcosmul lui Yorgos, să arate cum vede el insectele și cum se vede pe sine prin ele. Fotografia macro a permis intrarea într-un univers fizic mic, dar emoțional imens pentru protagonist. Regizorul spune că spera ca filmul să determine privirea cu mai multă curiozitate și empatie atât asupra insectelor, cât și asupra unor oameni ca Yorgos.
Printre momentele neașteptate care au rămas în montajul final se numără secvența turistică în care oamenii încep să se adune în jurul lui Yorgos, inversând raportul de atracție. De asemenea, o scenă cu tatăl, în care acesta îi spune medicului oftalmolog că nu vrea ca băiatul să facă procedura, relevă cât de adânc înrădăcinată în frică este protecția lui Kostas.
