La ediția 2026 a Festivalului de Film de la Veneția, panelul Biennale College a evaluat patru lungmetraje realizate de echipe din țări diferite. Proiectele fac parte dintr-un program care oferă un grant de 200.000 de euro, aproximativ 230.000 de dolari americani, pentru filmarea și finalizarea unui film în circa zece luni, cu premiera la festivalul următor. Potrivit RogerEbert.com, acesta a fost primul an în care autorul a acoperit Veneția pentru publicație și a participat la panel.
Moderatorul de peste treizeci de ani al inițiativei este Peter Cowie, autor al unor cărți despre Ingmar Bergman, John Ford, Louise Brooks, Joan Crawford, Akira Kurosawa și Francis Coppola și editor al altor volume. Panelul din acest an a inclus-o pe Stephanie Zacharek de la Time, pe Chris Vognar de la The Boston Globe și RogerEbert.com, pe cercetătoarea finlandeză de film Sara Ehnholm Hielm și pe fostul critic de film al San Francisco Chronicle Mick LaSalle.
Primul titlu discutat a fost Moonfish, semnat de animatorul din Brooklyn Daniel Zveriff. Filmul pornește dintr-o experiență personală de diagnostic greșit al unei aritmii benigne ca afecțiune fatală și o perioadă de două săptămâni marcată de frică și singurătate. Acțiunea este plasată într-un viitor în care corporații controlează planete și luni, iar echipe de astronauți extrag minerale sub risc de abandon. Protagonistul, cu vocea lui Morgan Spector, este trimis împreună cu partenera interpretată de Lucy Liu; aceasta moare în urma unei defecțiuni, iar personajul trebuie să-și îndeplinească cota în timp ce jelisește pierderea. Imaginea monocromă și raportul de aspect 4×3 accentuează claustrofobia.
Demeter in Exile, primul lungmetraj al Mariei Giovanna Cicciari, este situat în Milano actual. O botanistă, Daria, întreține un arboretum improvizat în apartament în timpul verii, iar fiica sa Lia îi este îngrijitoare zilnică. Povestea face ecouri la mitul Demeter și Persephone și la experimentul cinematografic al secolului XX, cu referințe la Meshes of the Afternoon de Maya Deren, The Exterminating Angel de Luis Buñuel și Eaux de Artifice de Kenneth Anger. Regizoarea folosește mitul ca inspirație liberă, evitând o corespondență exactă și lăsând spațiu interpretării.
Gu Shi, de Amie Song, care lucrează între China și Statele Unite, urmărește o familie de patru membri identificați ca Mother, Father, Daughter și Son. În timpul unei deplasări de la ocean spre pădure, fiul rămâne imobilizat la pat. Familia petrece timpul povestind despre ocean, iar aceste narațiuni au efectul de a induce uitarea. Fiica are coșmaruri cu o fată în rochie verde, iar granița dintre vis și realitate se subțiază. Filmul este lent și alegoric, cu apropiere de atmosfera din Tropical Malady din 2005.
Tijuana, Todovia este scris, montat și regizat de Gabriele Gonzalez Morales. Comedia urmărește doi tineri queer în Tijuana: Chavo, interpretat de Humberto Busto, cunoscut din Amores Perros, și Maksim, interpretat de Petr Filimonov, un rus care a părăsit țara după opoziția față de invazia Ucrainei și riscă deportarea. Filmul propune o imagine a unui Tijuana tânăr, divers și cosmopolit, departe de reprezentările uzuale, și pune accent pe relații, cetățenie și folosirea telefonului mobil în viața cotidiană.
