Debutul de lungmetraj al regizoarei sud-coreene Lim Hayeon, „Beach Fictions”, a fost unul dintre punctele de atracție ale competiției principale de la Festivalul de Film de la Busan, unde a avut premiera mondială, relatează Variety. Producția, realizată ca proiect de diplomă la Korean Academy of Film Arts, este scrisă și montată de Lim și urmărește o tânără prin două versiuni divergente ale aceleiași zile, puse în scenă consecutiv și nu împletite.
Structura dipticului pune în joc fatalismul, autodeterminarea și imaginația, cu o zi care se derulează de două ori cu efecte diferite. Principiul de construcție amintește de „Right Now, Wrong Then” al lui Hong Sangsoo, deși filmul are un stil, un ton și o perspectivă proprii, menținute cu control pe o durată de 145 de minute. Variety notează că lungimea, gestionabilă, dar neașteptat de robustă pentru un film atât de lejer, poate constitui un obstacol pentru distribuția arthouse internațională sau pentru expunerea pe streaming de nișă.
Povestea o urmărește pe Tae-ju, interpretată de Hansol Park, văzută inițial din spate la un restaurant din Incheon, înconjurată de prieteni. Vocea off aparține scriitoarei perceptive Ewha, jucată de Sujeong Ye, care descrie reacția superficială a prietenilor la o anecdotă spusă de Tae-ju. După ce este părăsită la masă și află că este comentată în lipsa ei, tânăra întrerupe relația cu prietenul ocazional Hyun-jin, care nu arată interes pentru continuarea relației. Cu viața socială dezechilibrată, Tae-ju fuge spre un guesthouse de pe coastă.
Pe tren o întâlnește pe Ewha, care observase deja scena din restaurant și îi spune că Tae-ju seamănă cu protagonista romanului pe care îl scrie. Autoria vieții lui Tae-ju rămâne ambiguă de aici încolo, influențată de sugestiile celorlalți și de propriile impulsuri. În orașul de pe litoral o întâlnește pe Manhyuk, un magician de stradă interpretat de Kim Wookyum, iar gazda o avertizează că ar fi un lothario local. În a doua jumătate, filmul rearanjează întâlnirea și lanțul evenimentelor, schimbând potențialul romantic.
Variabilele care împing cele două narațiuni în direcții diferite sunt fine: un telefon deteriorat de apă, o întâlnire cu alți oaspeți ai pensiunii care ecouă sau corectează căderea socială anterioară și o consultație la un psihic recomandat de Ewha. Contrastele nu sunt dramatice, iar gradările sunt uneori atât de subtile încât trec de la o melancolie caldă la una rece. Imaginea semnată de Sinuk Park este constant inundată de soare, iar compozițiile izolează diferit protagonista, în timp ce partitura de pian jazz a lui Wonhong Lee poate înclina situația de la confort la nervozitate.
Performanța lui Hansol Park este descrisă ca profund simpatică, cu o tânără fragilă și rănită care își păzește emoțiile. Regizoarea construiește un scenariu metatextual despre procesul de ficționalizare și despre constrângerile resimțite de tinerele vulnerabile, așteptate să se conformeze dorințelor celorlalți. Filmul o anunță pe Lim Hayeon ca o voce de urmărit, iar pe Park ca un talent emergent după ani de muncă în televiziune.
