Potrivit Cinemagia, documentarul „O vară de nimic” al regizoarei Alina Manolache a avut avanpremiera în cadrul „Bucharest International Experimental Film Festival”. Producția pornește de la un eșec personal și investighează cum traiul într-o lume puternic interconectată, cu opțiuni multiple de activități și conținut, generează o nevoie de mișcare permanentă și o căutare a liniștii interioare.
Acțiunea se mută pe insula Milos din Grecia, unde cineasta intenționa să filmeze întoarcerea acasă a sculpturii Venus din Milo, păstrată la Louvre în Paris. Primarul localității se arată entuziasmat și devotat inițiativei, însă opera rămâne pe plaiuri străine și regizoarea trebuie să se adapteze noii situații. Din copilărie a învățat să urmărească succesul, să depășească așteptările și să acumuleze realizări.
În loc de proiectul inițial, Alina decide un experiment opus: să nu facă nimic, să stea singură cu gândurile sale cât timp rezistă. În acest context reapare Mady, fotografa vivace întâlnită la ședința cu primarul. Cele două au puncte comune — muncesc cu plăcere, se plimbă cu aparatul foto la gât, au locuit la Paris și sunt pasionate de Venus din Milo — și, în același timp, diferențe marcante. Mady are 45 de ani, este căsătorită și are trei copii, în timp ce Alina a împlinit recent 30 de ani, este într-o relație de șase ani și nu are copii.
Vocea din off a regizoarei însoțește un ecran împărțit, cu imagini din trecut în stânga și filmări din prezent în dreapta, tehnică folosită pentru a trasa paralele. Începutul o pune pe Alina alături de Venus, sugerând o căutare de sine mai degrabă decât a sculpturii. Documentarul este deschis și închis de aceeași compoziție orchestrală, singura piesă non-diegetică, în timp ce restul coloanei sonore este asigurat de sunetele naturale ale insulei. Vizual, filmul include videoclipuri din copilărie din arhiva personală, postări de pe rețelele sociale și studii despre beneficiile lipsei de productivitate.
Când nu se urmărește un obiectiv anume, receptivitatea crește față de schimbările mici de peisaj și evenimentele ieșite din rutină. O vară fără planuri înseamnă renunțarea la agendă și lăsarea la voia întâmplării. Producția reunește cadre cu natura, momente din viața de zi cu zi a comunității grecești, mărturii despre problemele actuale și umor spontan, ca dovezi că izolarea prelungită nu constituie o soluție.
