Ava DuVernay spune că noul ei documentar „14th” a fost un refugiu în doi ani marcați de frică și furie. Potrivit The Guardian, regizoarea povestește că trăiește în Los Angeles și a văzut oameni scoși din mașini în cartierul ei, că vânzătoarea de flori de lângă biroul ei a dispărut dintr-o zi în alta și că oameni pe care îi cunoaște se ascund acasă „ca în vremurile Annei Frank”. Când simțea furie și teamă, spune ea, punea totul în film și „făcea ceva”.
Filmul este o continuare de spirit a documentarului „13th”, nominalizat la Oscar în 2016, care analiza cum amendamentul al 13-lea a lăsat o portiță pentru continuarea opresiunii afro-americane. „14th” urmărește un alt amendament din epoca Reconstrucției, atacat sistematic în prezent. DuVernay spune că nu a intenționat să revină la subiect până când nu a auzit despre ordinul executiv al președintelui Trump din ianuarie 2025 prin care se încerca revocarea cetățeniei prin naștere. Timp de un an a crezut că face un film despre primul și cel mai cunoscut articol al amendamentului al 14-lea, dar cercetările au arătat că și celelalte secțiuni sunt atacate în mod sistematic și voit.
La 54 de ani, cu opt lungmetraje, șase seriale TV și numeroase premii, DuVernay construiește documentarul în jurul a 50 de interviuri pe care le-a condus personal. Printre voci se numără congreswoman-ul Alexandria Ocasio-Cortez, comentatorul Hasan Piker, istoricul David W. Blight, fostul bibliotecar al Congresului Carla Hayden și streamerul Dean Withers. Regizoarea spune că a căutat spectrul ideologic complet, generațional și geografic. Perspectiva conservatoare este reprezentată de congreswoman-ul Anna Paulina Luna, care susține că imigranții nu au dreptul la un proces echitabil, de autorul Dr. Donald Critchlow și de senatorul devenit ambasador Jeff Flake. Peste 300 de solicitări au fost trimise aleșilor republicani, dar doar câteva au acceptat.
Un rol central îl are juristul Sherrilyn Ifill, fondatoare în 2025 a 14th Amendment Center for Law and Democracy de la Howard University. DuVernay o numește „Meryl Streep-ul lui 14th” și spune că a vorbit cu ea șase ore. Ifill a atras atenția, în campania prezidențială a lui Trump, asupra secțiunii 3 a amendamentului, care interzice funcția publică celor care au depus jurământ constituțional și apoi au participat la o insurecție. DuVernay recunoaște că inițial a considerat ideea marginală, iar acum o vede ca parte a unei strategii mai largi.
Documentarul folosește și povestea lui Devon „Statue Slayer” Henry, contractorul care a îndepărtat monumente confederate din sud, precum și materiale de cultură populară: muzică de Kendrick Lamar și Fleetwood Mac, secvențe din „Gone With the Wind” din 1939 și rutine de stand-up cu George Carlin și Paul Mooney. O tehnică vizuală combină iluzia camerei cunoscute ca efectul Ken Burns cu fotografii stereoscopice din secolul al XIX-lea, folosind animație tradițională și inteligență artificială pentru a anima fotografiile de arhivă, în special imagini din viața afro-americană în perioada Reconstrucției, 1865-1877, adesea uitată sau ascunsă în mod deliberat.
