Hugh Howey, autorul romanelor care au stat la baza serialului Apple TV Silo, a scris recent pe blogul personal despre filmul care îl definește. Potrivit SlashFilm, Howey a anunțat fără echivoc că preferata sa absolută este adaptarea din 1990 a lui Cyrano de Bergerac semnată de Jean-Paul Rappeneau, cu Gérard Depardieu în rolul principal. Anunțul a surprins, întrucât s-ar fi așteptat o alegere de science-fiction, cum ar fi 2001: A Space Odyssey.
Howey este cunoscut în comunitatea SF pentru seria începută cu Wool, publicat în 2012 și compus dintr-o nuvelă scurtă și mai multe povestiri, urmat de Shift și Dust, ambele apărute în 2013. Ulterior a publicat romane independente precum I, Zombie și The Shell Collector, precum și Beacon 23, transformat în serial TV. A scris și seria YA Molly Fyde și volume de non-ficțiune despre explorare și orientare. Serialul Silo, produs de Apple TV și dezvoltat de Graham Yost, îl aduce pe Howey în atenția publicului larg, povestea plasându-se într-un buncăr subteran cu circa 10.000 de locuitori pe 144 de etaje.
Cyrano de Bergerac este bazat pe piesa din 1897 a lui Edmond Rostand și îl urmărește pe un polimat cu talent pentru poezie, marcat de nasul său mare, care îi scrie versurile de dragoste lui Roxane în numele tânărului Christian de Neuvillette. Povestea a fost ecranizată de cel puțin o duzină de ori, de la versiunea din 1950 a lui Michael Gordon cu José Ferrer până la musicalul din 2022 al lui Joe Wright. Varianta din 1990 cu Gérard Depardieu este cea pe care Howey o plasează în vârful ierarhiei personale.
Autorul spune că filmul i-a fost arătat de cel mai bun prieten și a ajuns imediat pe primul loc. El descrie atracția peliculei prin jocul de măști din relație: dragostea adevărată este exprimată prin cuvintele lui Cyrano, dar rostită de Christian, ceea ce oferă fiecărui personaj o formă de satisfacție aparentă, fără împlinire reală. Howey subliniază că publicul este complice la această ficțiune și că tocmai lipsa de autenticitate generează nefericirea tuturor.
Explicația pe care o oferă pentru identificarea cu personajul trece prin romantismul său declarat, prin dragostea pentru limbaj și prin propriul trecut de poet adolescent. În esență, Howey vede în Cyrano o meditație despre autenticitate. El scrie că oamenii tind să caute autenticitatea, iar piesa arată un construct romantic în care toată lumea mimează ceva, cu consecințe negative.
Conexiunea cu preocupările sale actuale devine explicită în discuția despre inteligența artificială. Howey consideră că povestea este și o avertizare despre modul în care cuvântul scris poate masca sursa sa. În formularea sa, o scrisoare rămâne doar o scrisoare, iluzia se destramă la fiecare întâlnire reală și nu se poate falsifica autoratul, nici dragostea adevărată. Această idee se leagă direct de criticile sale recente despre pericolele culturale ale AI-ului inautentic.
