Anuparna Roy revine la Festivalul de Film de la Veneția cu „Lovers in the Blue Night”, proiect programat în competiția Horizons, la un an după ce debutul său „Songs of Forgotten Trees” i-a adus premiul pentru cel mai bun regizor al secțiunii și statutul de primul cineast indian distins în acea categorie. Potrivit Variety, vânzările internaționale ale noului film sunt gestionate de Parallax.
Povestea pornește dintr-o amintire din copilărie. În orașul natal al regizoarei, Ameena lucra ca muncitoare legată prin datorie, iar o remarcă a acesteia despre căsătorie a rămas cu Roy după ce a crescut și s-a mutat. Memoria a devenit germenele filmului, care mută acum atenția de la spațiul restrâns al debutului spre patru migranți care traversează Mumbai. Regizoarea descrie producția ca fiind mult mai profesionistă decât la primul lungmetraj, cu termene și limite pe care încă învață să le gestioneze.
„Songs of Forgotten Trees” fusese construit în jurul a două femei care abia părăsesc o singură casă, realizat în condiții de finanțare dificile. Întrebată dacă s-a așteptat ca noul titlu să intre în competiția principală și nu în Horizons, Roy spune că a visat acest lucru, nu l-a presupus, și că revenirea în secțiune nu reprezintă o dezamăgire. Se consideră încă o regizoare nouă care își învață meseria alături de cineaști pe care îi admiră.
Arcul lui Ameena nu a rămas fidel faptelor reținute inițial. Instinctul timpuriu al regizoarei era rebel, cu ideea ca personajul să găsească o iubire reală și să părăsească căsnicia. Pe măsură ce scenariul a evoluat, această ieșire a încetat să mai pară o libertate simplă. Roy a refuzat să lase suferința migranților să îi definească complet, dorind ca dorințele obișnuite de intimitate, gelozie sau tandrețe să rămână vizibile. În centrul acestei abordări se află Karim, un bărbat gay închis în căsătorie cu Ameena, și Sukka, iubitul său, un bărbat care încearcă să se desprindă de castă. Regizoarea a căutat un limbaj neutru și empatic pentru amândoi, evitând exagerarea sărăciei sau transformarea luptei în ideologie.
Dragostea este tratată ca formă de rezistență pentru personajele pedepsite pentru că vor ceva. Roy vorbește despre iluzia iubirii, unde afecțiunea, dorința, izolarea, nevoia și fantezia încep să se estompeze, astfel încât oamenii se îndrăgostesc de posibilitatea persoanei la fel de mult ca de persoană. Un detaliu semnificativ este munca lui Karim: produce otravă pentru șobolani și ucide rozătoare în ansamblurile rezidențiale bogate din Mumbai, un job inspirat de o persoană văzută în Andheri East. Imaginea în care acesta se întoarce de la muncă pentru a săruta un alt bărbat este descrisă de regizoare ca fiind profund politică.
Deplasarea leagă noul film de debut. Ambele povești se inspiră din inundațiile trăite de Roy în copilărie, într-o zonă de coastă aproape de granița cu Bangladesh, lângă Golful Bengal, și trimit personajele în exil de la un cămin distrus. Dacă primul film explora două femei, acesta se concentrează pe doi bărbați și pe dualitatea bisexualității. În perspectivă, regizoarea pregătește „In the Shadow in the Light”, o poveste romantică despre o căsnicie disfuncțională modelată parțial după părinții săi, și un proiect fără titlu despre tranzitul sexual al unei femei.
