Potrivit Variety, documentarul Anatomy of a Portrait (Anatomia di un Ritratto) va avea premiera mondială în programul Venetian Nights al secțiunii Venice Days, pe 4 septembrie. Filmul este semnat de Francesco Clerici (Hand Gestures) și Mattia Colombo (Trees That Walk, I Wanna Sleep With You) și reconstituie, prin arhive și material sonor, parcursul Fernandei Wittgens, prima directoare de muzeu din Italia, care a condus Pinacoteca di Brera la Milano în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada reconstrucției.
Wittgens a fost activistă antifascistă în regimul lui Mussolini și a fost condamnată de Tribunalul Special Fascist la 20 de ani de închisoare, pedeapsă din care a fost eliberată după încheierea războiului. Materialul biografic disponibil este redus: scrisori trimise de ea, câteva fotografii și un fragment video de cinci secunde. Din această constrângere a pornit abordarea regizorilor.
Pentru a da voce personajului, Clerici și Colombo au lucrat în studio cu istoricul de artă Giovanna Ginex, care cercetează viața Fernandei de aproape patruzeci de ani, și cu actrița Sara Drago. Vocea este construită pe baza corespondenței și a cercetării Ginex, fără a umple artificial golurile. Regizorii descriu proiectul ca pe un requiem pentru biopic, în care imaginile de arhivă și reconstrucția istorică se dizolvă treptat în prezent, transformându-se într-o confruntare cu realitățile contemporane.
Este un coproducție italo-elvețiană produsă de Rossofilm a lui Marco Malfi Chindemi împreună cu Luce Cinecittà și Lab 80 Film, în coproducție cu Rough Cat și RSI – Radiotelevisione Svizzera. În discuția cu Variety înainte de premieră, Clerici explică că filmul nu urmărește o reconstituire a vieții, ci întâlnirea dintre două femei — istoricul și actrița — prin care vocea Wittgens trece prin cercetare și ajunge la spectator.
Colombo vorbește despre moștenirea Pinacotecii di Brera, descrisă ca un muzeu gândit pentru oraș și comunitatea locală, nu doar pentru turiști, unde se mai pot citi urme ale viziunii Fernandei. Clerici subliniază actualitatea subiectului în contextul revenirii extremelor de dreapta și al neglijării artei ca memorie, amintind că Wittgens a riscat viața pentru protejarea operelor de artă și pentru ajutorarea persoanelor persecutate politic, iar după război a militat pentru redeschiderea Brerei ca spațiu public și accesibil.
