Amir Bar-Lev, regizor cu peste 25 de ani de activitate în documentar, cunoscut pentru „The Tillman Story” și „Long Strange Trip”, spune că nu se aștepta să abordeze un subiect de alpinism. Potrivit The Hollywood Reporter, care a publicat un interviu realizat la SCAD Savannah Film Festival în cadrul programului Docs to Watch, regizorul a aflat despre evenimentele de acum aproximativ șase ani de pe K2, al doilea vârf ca înălțime de pe Pământ, de la o producătoare cu care colaborase anterior. Inițiativa a venit de la cuplul britanic de producători John Battsek și Sarah Thomson, care i-au propus să preia un material deja licențiat, filmat pe teren de mai multe echipe, de la cadre documentare până la înregistrări pe iPhone și GoPro.
„The Last First: K2 Winter” urmărește încercarea unui grup de alpiniști de a deveni primii care urcă muntele în timpul iernii, o premieră considerată ultimul „prim” epic al sportului extrem. Proiectul a ajuns la Bar-Lev la trei ani după evenimente, cu o arhivă vastă care introduce personaje diferite și deschide reflecții despre condiția umană, rolul rețelelor sociale în expunerea riscului și confruntarea cu moartea. Regizorul descrie povestea ca pe un film de science-fiction în care un peisaj ostil este populat de slăbiciuni umane, iar interesul său a fost mai degrabă antropologic decât tehnic.
Echipa de montaj a lucrat cu material adus de la aproximativ 60 de persoane prezente pe munte, ceea ce ar fi permis 60 de narațiuni distincte. Bar-Lev a colaborat cu o echipă tânără britanică, fiind singurul non-britanic din grup, o configurație legată de avantajele fiscale din Marea Britanie. Înainte de implicarea sa, fuseseră licențiate imagini de la filmmakerul Elia și de la Snorri Sigurjónsson, iar pe munte se filmau simultan șase documentare. Un scurtmetraj despre Sergi Mingote a fost finalizat separat, restul materialelor fiind integrate în filmul său. Structura a fost dificilă pentru că competiția se încheie la o treime din desfășurarea poveștii.
Pentru imagine, Bar-Lev a ales o abordare de „tabără de bază”. A considerat că filmarea dincolo de tabăra doi necesită un artificiu mare, asemănător documentarelor de natură, cu reconstituiri în montaj. Pentru a evita acest tip de estetică cinematografică și pentru a nu reproduce platforma pe care o critică, echipa a îmbrățișat un look lo-fi, homemade, bazat pe telefon și camere de acțiune, cu inserții ocazionale de drone. Regizorul spune că a trebuit să se rețină în montaj, renunțând la digresiuni eseistice despre clasă, rasă sau despre picturile rupestre, pentru a lăsa loc materialului narativ.
Documentarul a avut premiera la Sundance. Bar-Lev, care a avut un interval lung de la filmul despre Grateful Dead din 2017, urmărește pentru prima dată reacțiile în timp real pe Letterboxd. El apreciază feedbackul contradictoriu, cu opinii despre lungime sau despre subiecte neabordate, și spune că încearcă în fiecare film să „spună nimic”, adică să evite didactismul și să lase publicul să tragă propriile concluzii.
