Potrivit Variety, după premiera celui de-al șaselea lungmetraj A Bit of Light în competiția principală de la Veneția, regizorul iranian Ali Asgari a vorbit despre film și despre contextul în care a fost scris. De asemenea regizor al filmelor Disappearance, Terrestrial Verses și Divine Comedy, Asgari spune că nu mai are așteptări mari pentru viitor în Iran și că preferă să se concentreze pe mici momente de lumină.
Protagoniștii sunt centrat pe un medic blând interpretat de Misagh Zareh, dezamăgit după arestare. Cu cabinetul închis, bărbatul ajunge să se gândească la sinucidere și decide, în maniera sa practică, să își anunțe familia și să facă aranjamente. Regizorul subliniază că povestea urmărește cum viața îl urmărește pe personaj și cum gesturile de ajutor sau simpla prezență alături de alții pot devia gândul la moarte.
Filmul face referire la masacrul din ianuarie, după săptămâni de proteste când autoritățile au deschis focul asupra demonstranților. Asgari notează că unii medici din Iran au fost singurii martori ai ceea ce s-a întâmplat după aceea, confruntându-se cu moartea și cu răniții, fără a putea vorbi despre evenimente. El descrie familii care jeluiau copii și spune că personajul rămâne legat de familia sa și simte nevoia să o pregătească.
Pentru abordarea emoțiilor, Asgari a evitat expresivitatea excesivă. A cerut actorului să transmită starea doar prin privire și expresie facială. Regizorul, format în Italia, invocă influența realismului italian și a scenaristului Cesare Zavattini, dorind să arate viața de zi cu zi a unei țări. El face paralele cu Italia de după război și menționează și referințe la Albert Camus și la Nanni Moretti, în special The Son’s Room.
A Bit of Light este produs de Milad Khosravi pentru Seven Springs Pictures și este vândut de Salaud Morisset. La premieră, Asgari spune că mulți spectatori au plâns, indiferent de origine, conectându-se la valorile umane și demnitatea prezentate. El descrie Iranul ca o țară divizată și spune că a vrut ca familia din film să se apropie, să stea alături și chiar să danseze puțin.
„Dacă după vizionarea acestui film cineva merge la mama lui și îi ia mâna, asta e de ajuns”, spune Asgari. El adaugă că nu mai așteaptă un viitor luminos, ci doar „un pic de lumină”, și că cinema-ul poate vorbi o limbă care să fie înțeleasă de toți.
