Susține
festivaluri16 noiembrie 20263 min citire

Alex Thompson despre „Mouse”, filmul care a rămas în afara agendei de premii

Co-regizorul vorbește despre lansarea lungmetrajului alături de Kelly O’Sullivan, despre distribuția cu Sophie Okonedo și despre construcția unei povești liniare.

Foto: The Film Stage

Potrivit The Film Stage, cu o zi înainte de întâlnirea cu Alex Thompson, co-regizorul lui „Mouse” alături de Kelly O’Sullivan, acesta a văzut pe Indiewire titlul „Mouse Is One of the Year’s Best Movies”, „Why Aren’t More People Talking About It?”. După premiera de la începutul anului, filmul rulează acum în cinematografele din Statele Unite, dar a trecut relativ neobservat în agitația sezonului de premii și în discuțiile online despre filme.

Thompson a fost intervievat în lobby-ul hotelului, proaspăt sosit pe aeroportul din Thessaloniki, unde a ajuns pentru a continua lansarea începută la Berlin în februarie. El vorbește despre cei cinci producători cu care lucrează și despre întrebările care îi preocupă în această perioadă: cum se definește succesul pentru film, care este platforma potrivită de lansare și unde ar fi casa potrivită. Thompson și O’Sullivan, căsătoriți și părinți, au apărut în atenție cu „Saint Frances” în 2019 și au continuat cu „Ghostlight”.

Pentru „Mouse”, cei doi au colaborat din nou cu Katherine și Tara Mallen, o pereche reală mamă-fiică. Thompson spune că Kelly a scris „Mouse” în 2019, înainte de „Ghostlight” și imediat după „Saint Frances”, iar finanțarea a fost blocată, așa că au pivotat. Katherine joacă rolul Minnie, o elevă în ultimul an de liceu care se împrietenește cu mama prietenului decedat, interpretată de Sophie Okonedo, iar Tara este Barbara, mama ei. Thompson precizează că rolurile nu au fost scrise special pentru ele, deși Katherine s-a dovedit un talent generațional, iar Helen nu a fost scrisă cu Okonedo în minte, dar a fost o potrivire perfectă.

Thompson descrie chimia dintre Sophie Okonedo și Katherine Mallen ca fiind neașteptat de potrivită. El spune că Okonedo aduce umor, sclipire și un pic de răutate, iar scena în care intră în camera fetelor și aproape se culcă cu ele arată de ce Minnie vrea să fie în acea casă. Pe platou, energia mentor-mentee s-a transformat rapid într-un ansamblu în care toți au vorbit și s-au afirmat. Katherine, la rândul ei, pornește fluxul și vede ce iese, iar o mică ajustare poate schimba complet interpretarea.

Filmul are o structură esențialmente liniară, spune Thompson. Spre deosebire de „Ghostlight”, unde există un secret și o revelație treptată, în „Mouse” se știe totul de la prima pagină. Personajele abia ascund ceea ce simt. Barbara are un arc, iar Thompson recunoaște că abia recent a realizat că este o mamă bună, văzută inițial prin ochii Minniei. Scena finală de la spectacolul de varietăți a fost filmată cinci ore, în esență trei cadre, două camere, fără repere marcate, cu actorii simțind spațiul.

Thompson vorbește despre detalii lăsate în suspensie, precum bebelușul din casa Minniei, pe care Barbara l-a adoptat în mare parte dintr-o familie cu probleme, un element care deschide o lume despre clasă. El menționează că Minnie fusese inițial mai rea cu Dustin, dar au eliminat asta pentru că nu era despre el. În scena de varietăți, fetele enervante devin cel mai bun act, iar cântecul Minniei, de aproximativ 40 de secunde, capătă putere pentru că publicul a fost pregătit de momentele anterioare cu „Time After Time” de Cyndi Lauper. Thompson apreciază linia „How can I forget you? You take up too much space” și spune că personajele iubite care sunt necuviincioase spun multe.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim