Steve Koltai, proprietarul sălii istorice Cinéma L’Amour din Montreal, spune că recomandarea locului pentru o ieșire la film e complicată. Potrivit IndieWire, el consideră că filmele noi se pot urmări pe telefon și că afacerea lui nu mai e despre asta, ci despre interacțiune socială și îndeplinirea unei fantezii. Discuția a avut loc în contextul celui de-al 30-lea Festival Internațional de Film Fantasia, când un ghid turistic al sălii explica vizitatorilor programul și atmosfera locului.
Localul cunoscut astăzi ca Cinéma L’Amour a fost deschis ca Globe în 1914, cu filme și spectacole live în inima comunității evreiești din Montreal. În anii 1920 și 1930 s-au proiectat și filme în idiș, iar în 1932 a fost redenumit Hollywood. În 1969 a devenit Pussycat, trecând la titluri pentru adulți. Balconul în formă de potcoavă și interiorul ornamentat au supraviețuit schimbării de programare. Familia Koltai a preluat spațiul în 1981. Tatăl lui Steve, Ivan, distribuia deja filme erotice și în anii 1970 construise un alt cinematograf pentru adulți în Hull, Québec, la aproximativ două ore și jumătate de mers cu mașina.
Proiecțiile continuă săptămânal, dar sala găzduiește și tururi, rave-uri, concerte, seri pentru comunitatea lesbiană și trans și închirieri recurente ale unui grup feminist local. În secțiunea de cupluri de la etaj și în spațiul deschis de la parter experiențele diferă, iar regulile afișate în engleză și franceză precizează consimțământul. Koltai cere vizitatorilor să își comunice așteptările și limitele, recunoscând că personalul nu poate monitoriza tot timpul toate întâlnirile.
Merchandisingul a devenit o parte importantă a veniturilor. Fiul lui Steve, Devyn, a sugerat vânzarea de genți de pânză, iar Koltai spune că s-au vândut mii de exemplare. Produsele ajung în Franța, Noua Zeelandă, Australia și Japonia, iar comenzile în Statele Unite au fost afectate temporar de tarife. Dakota Johnson a fost fotografiată purtând articole cu logo-ul sălii. Un tricou ringer recreat după unul purtat de mama lui Steve în anii 1970 e unul dintre produsele cu semnificație personală pentru proprietar.
Supraviețuirea depinde de proprietatea clădirii, unde există apartamente închiriate pe termen scurt. Angajații se ocupă și de spălătorie, curățenie, întreținere și nevoile oaspeților. Ivan are 93 de ani, iar Devyn a părăsit afacerea cu șase luni înainte de interviu. Steve spune că se bazează pe un angajat administrativ de lungă durată și pe personalul atașat de sală și că ar vrea să se retragă treptat. Condiția lui e să păstreze localul deschis atâta timp cât e fezabil.
