Potrivit MovieNews.ro, a doua zi de „Astra Film Festival” a fost marcată de o încărcătură emoțională puternică, cu povești despre familii care încearcă să supraviețuiască războiului, copii abandonați, abuzuri ascunse ani la rând și răni care traversează generații. Publicul a venit pentru titluri incomode, care răscolesc și lasă întrebări în urmă.
Ziua a început cu „Aici, altundeva”, film semnat de Comes Chahbazian / Belgia / 2026, despre o familie din Nagorno-Karabakh surprinsă în 2023 în mijlocul lipsurilor și al războiului. Imaginile, filmate chiar de protagoniști, surprind fragmente de normalitate până la momentul în care familia este nevoită să-și părăsească definitiv casa. În sesiunea Q&A de după proiecție, regizorul a mărturisit: „Cei pe care i-am filmat m-au învățat ce înseamnă demnitatea. Nu au plâns, nu au urlat, dar în interiorul lor purtau enorm de multe emoții”.
A urmat „Singuri”, documentarul Recorder semnat de Cristian Delcea, Mihai Voinea și Diana Meseșan, care arată cum ani la rând copii aflați în grija statului au fost abuzați fără intervenția autorităților. Povestea pornește de la fuga unui copil dintr-un centru din Teleorman și dezvăluie abuzuri ascunse aproape două decenii. „Dacă ți se repetă toată viața că o să ajungi vai de capul tău, chiar așa e, știi?”, spune unul dintre foștii copii instituționalizați. La discuția moderată de Alexandra Tănăsescu, Cultura la dubă, Delcea și Meseșan au vorbit despre munca din spatele investigației și despre efectul publicării. Delcea a spus: „Filmul acesta e cu totul o condamnare morală. Nu e una penală, dar e morală”. Doar o persoană a fost condamnată în această poveste.
La Sala Thalia s-a proiectat „Atât de familiar”, regizat de Rachel Tâpârjan, urmat de un DocTalk despre vindecarea traumei transgeneraționale. Discuția a fost precedată de un interviu video în care regizoarea a vorbit despre șocul resimțit la aflarea experiențelor cumplite prin care au trecut surorile sale, care nu au fost adoptate de o familie din Marea Britanie. Întâlnirea, moderată de Ramona Ursu, a inclus producătoarea Elena Martin și psihoterapeutele Cătălina David și Andrada Lupșe. Publicul a participat cu întrebări despre tipare repetate și influența părinților și bunicilor. Andrada Lupșe a spus: „Căutăm poveștile și nevoia de a simți că aparținem. O viață întreagă refacem acest șir pierdut al conectării”. Cătălina David a subliniat că vindecarea nu înseamnă ștergerea trecutului, ci înțelegerea lui și găsirea sprijinului.
Întrebarea-cheie a serii a fost formulată de Andrada Lupșe: „Cine sunt eu mai mult decât mine?”. După discuție a fost proiectat „Dacă porumbeii s-ar preface în aur”, de Pepa Lubojacki, despre dependența de droguri ca recurență în interiorul unei familii. Între 11:00 și 20:30 festivalul a propus filme din cele patru secțiuni competiționale și șase sesiuni Q&A. Printre titlurile menționate se numără „În fiecare zi trece același tren și nu oprește niciodată”, Vlad Petri / România / 2026, „Spartane fără inhibiții”, Maud Mascre / Germania, Noua Caledonie, și „Confesiunile unei alunițe”, Mo Tan / China, Polonia / 2025.
Pe 19 octombrie a început și DocStudent Hub, la a treia ediție, care reunește la Sibiu studenți la film din șapte țări pentru o săptămână dedicată cinemaului documentar. Programul debutează cu un masterclass susținut de Csaba Bollók despre estomparea graniței dintre documentar și lungmetraj, iar participanții vor modera sesiunile Q&A ale competiției DocSchool. În aceeași zi, de la ora 9:00, a început „Astra Film Junior”, cu proiecții pentru toate grupele de vârstă și prima dezbatere între liceeni pe tema „Educația face societatea mai bună?”.
