La sfârșitul lui septembrie, Premier League a anunțat că o comisie independentă a găsit Manchester City vinovată de încălcări grave ale regulilor financiare în perioada 2009-2018 și de majoritatea acuzațiilor privind lipsa de cooperare cu ancheta. Clubul a depus apel împotriva deciziei. Cu câteva săptămâni înainte apăruse „A Beautiful Obsession”, seria despre ultimii doi ani ai lui Pep Guardiola la City, potrivit Dilemei Vechi. Într-o secvență, după o perioadă neagră a echipei, Guardiola vorbește jucătorilor despre propriul divorț și întreabă vestiarul unde a dispărut pasiunea. În jurul aceluiași club se deschid astfel două arhive: dosarul păstrează contracte, sponsorizări, raportări și bani; imaginile păstrează oameni, gesturi, discursuri și felul în care City s-a văzut și s-a arătat lumii.
În 1981, postul regional britanic Granada TV difuza „CITY! A Club in Crisis”, despre toamna precedentă, când City se afla aproape de coada primei ligi. În centrul filmului apare Malcolm Allison, figură importantă a marelui City din anii ’60-’70, inovator în pregătire și în gândirea jocului, dar și personaj făcut pentru televiziune: pălărie fedora, trabuc, șampanie, declarații ample. Pelicula îl surprinde în ultimele săptămâni înaintea demiterii, când reputația de mare inovator se lovește de realitate. Camera păstrează birouri îmbrăcate în lemn, vestiare modeste și figura extravagantă a unui om care încearcă să mențină în viață o formulă care nu mai funcționează. Peste ani, „A Beautiful Obsession” îl va filma pe Guardiola încercând să înțeleagă de ce mecanismul său perfect începe să se gripeze.
Între aceste reprezentări apare Abu Dhabi. Pe 1 septembrie 2008, în ultima zi a perioadei de transferuri, noii proprietari caută un nume care să anunțe schimbarea și plătesc un record britanic pentru Robinho, venit de la clubul din Madrid. Brazilianul fusese convins că va ajunge la Chelsea, dar în câteva ore destinația s-a schimbat. Robinho aduce o fantezie dublă, în joc și în imaginar, și plasează clubul în același cadru cu marile puteri. Șeicul Mansour își formulase programul clar, pentru o structură pe termen lung, nu doar o echipă de vedete.
Patru ani mai târziu, pe 13 mai 2012, în ultima etapă, City are nevoie să bată Queens Park Rangers pentru primul titlu după 44 de ani. În prelungiri este condusă cu 2-1. Dzeko egalează, Balotelli primește mingea, cade aproape la pământ și reușește să i-o împingă lui Agüero. Argentinianul trece de un adversar și șutează. Cronometrul arată 93:20. Capitalul făcuse posibile lotul, salariile și drumul până acolo. De aici începe și problema cazului actual: dacă verdictul rămâne în picioare, ce se întâmplă cu performanțele și amintirile produse în interiorul unei infrastructuri financiare declarate neregulamentare.
Ultimul sezon din intervalul principal al acuzațiilor, 2017/18, este cel din „All or Nothing: Manchester City”, regizat de Manuel Huerga. Amazon intră în vestiar, la antrenamente, în sala medicală. Filmul este lustruit, dar scapă uneori din registrul promovării: David Silva vorbește despre fiul său Mateo, născut extrem de prematur; Agüero apare singur acasă, departe de propriul copil; Guardiola se enervează; jucătorii se accidentează, pierd, revin. Recordul absolut de o sută de puncte într-un singur campionat capătă chipuri și fragilități. City își produce apoi sistematic povestea. „Together: Treble Winners”, despre 2022/23, este realizat de City Studios, structura internă de producție a clubului, și documentează unsprezece luni din viața echipei. Tripla formată din Premier League, Cupa Angliei și Liga Campionilor există aproape simultan ca performanță și ca narațiune montată din interiorul instituției. Dacă „All or Nothing” fixează maturitatea, iar „Together” apogeul, „A Beautiful Obsession” aduce în cadru uzura. Prin obiectiv se vede și schimbarea peisajului urban din East Manchester: City Football Academy, Etihad Campus, sala Co-op Live și dezvoltările din jur. Dosarul spune acum în ce condiții financiare a avut loc ascensiunea lui City; clubul contestă concluziile. Imaginile păstrează ce au făcut oamenii cu acel avantaj: joc, relații, spectacole, discursuri, victorii, crize și memoria celor care le-au trăit. În lumea pe care o cunoaștem, la 13 mai 2012, Balotelli a pasat în timp ce cădea, cronometrul a ajuns la 93:20, iar Agüero a șutat.
