---
title: "Super 8 în Brazilia anilor 1970: granulație, rebeliune și cenzură"
description: "Potrivit Senses of Cinema, formatul ieftin a devenit școală de film și spațiu de eludare a dictaturii militare prin scurtmetraje experimentale, scatologice și politice."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/super-8-in-brazilia-anilor-1970-granulatie-rebeliune-si-cenzura
published: 2026-10-22T09:44:16.000Z
updated: 2026-10-23T17:19:15.606Z
category: industrie
author: "Redacția Numa Film"
source: "Senses of Cinema"
source_url: https://sensesofcinema.com/2026/feature-articles/grain-rebellion-and-the-radical-uses-of-super-8-in-brazil
image: https://news.numafilm.ro/media/eeb346f858f8e2a32a2eeca5e8fd7363.jpg
tags: ["super 8", "brazilia", "cinema experimental", "dictatura militară", "edgard navarro", "cenzură"]
---

# Super 8 în Brazilia anilor 1970: granulație, rebeliune și cenzură

*Potrivit Senses of Cinema, formatul ieftin a devenit școală de film și spațiu de eludare a dictaturii militare prin scurtmetraje experimentale, scatologice și politice.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **Senses of Cinema** — „Grain, Rebellion and the Radical Uses of Super 8 in Brazil”. Pentru textul integral: https://sensesofcinema.com/2026/feature-articles/grain-rebellion-and-the-radical-uses-of-super-8-in-brazil

Potrivit Senses of Cinema, în 1977, la Festivalul Brazilian de Film Scurt de la Salvador, un prim-plan cu un anus în activitate a provocat reacția inevitabilă a publicului. Filmul era producția pe Super 8 „O Rei do Cagaço”, al lui Edgard Navarro, al doilea episod al așa-numitei sale „Freudian Trilogy”. În discuția de după proiecție, regizorul a urcat pe scenă ținând o oglindă și a strigat că este nevrotic și nu se poate separa de ea.

Cu un an înainte, la același festival, Navarro prezentase prequelul lucrării „excrementale”, „Alice no País das Mil Novilhas”, din 1976, tot pe Super 8. Reinterpretarea clasicului lui Lewis Carroll îl arată pe Iepurașul Alb ca pe un bărbat negru, iar Alice visează după ce mănâncă un burete crescut din bălegar de vite și rătăcește printr-o lume de zebu, țestoase și amintiri personale, într-o experiență apropiată de un trip psihedelic.

Navarro a fost una dintre figurile de prim-plan ale așa-numitului boom brazilian al Super 8, fenomen care a luat amploare în anii 1970. Pentru artiștii vizuali, studenți, jurnaliști, tropicaliști și activiști politici, accesibilitatea formatului a devenit un mijloc de expresie estetică și politică împotriva dictaturii militare braziliene. Căutarea unor noi limbaje a dus la producerea a aproape două treimi din outputul experimental al țării.

Kodak a lansat camera Super 8 în 1965, destinată clasei de mijloc și pieței de acasă. Spre deosebire de 16 mm și 35 mm, Super 8 oferea doar pozitivul final, fără posibilitatea de copii. Alexandre Figueirôa, autorul disertației despre Super 8 în Pernambuco, explică faptul că se cumpăra o mică casetă cu trei minute de film, se încărca în cameră, iar după filmare se trimitea la laborator pentru developare. Camerele erau ușoare, portabile și ieftine. Primii care au văzut formatul ca mediu artistic în Brazilia au fost artiștii vizuali de la sfârșitul anilor 1960, precum Lygia Pape și Hélio Oiticica, influențați de Andy Warhol. În 1972, Abrão Berman, considerat părintele cinematografiei Super 8 braziliene, și Maria Luiza Alencar au fondat GRIFE, un grup care oferea cursuri de filmare pe Super 8.

Limitările tehnice erau evidente: editarea era dificilă pentru că exista doar pozitivul, calitatea scădea la fiecare proiecție, iar sunetul, înregistrat direct sau dublat ulterior, avea probleme de sincronizare și calitate. Granulația, variațiile de culoare și luminozitate și materialitatea peliculei sugerau deja o critică la adresa cinematografului industrial. Producțiile erau adesea considerate prea precare pentru a fi luate în serios și erau catalogate ca nefiind cinema adevărat. Totuși, tocmai precaritatea și amatorismul au căpătat un caracter politic în societatea conservatoare. Limbajul anarhic, temele scatologice, explicite și psihedelice au devenit o formă de provocare.

Actul Instituțional nr. 5 din 1968 a instituționalizat cenzura prealabilă în timpul dictaturii, iar producția convențională a scăzut. În același timp au apărut festivaluri alternative. În 1972 a fost înființată Jornada de Cinema da Bahia, fără restricții pentru Super 8, esențială pentru Ciclul Super 8 din Pernambuco, cu peste 200 de filme. În 1973 s-a creat Super Festival Nacional do Filme Super 8, iar în 1974 a avut loc primul Festival de Film Super 8 de la Curitiba, încă activ. Gramado și Brasília au inclus Super 8 în programe în 1977 și respectiv 1979, dar în categorii separate. Formatul, cu circulație limitată, a fost subestimat de regim și a devenit o supapă de eludare a cenzurii, deși în 1974 autoritățile din São Paulo au interzis proiecția lui „36 Poses e Nenhum Gesto” la Festivalul Național Super 8, iar „Sexo & Beethoven” a pierdut nouăzeci de secunde la Gramado în 1978.

---

Rubrică: [industrie](https://news.numafilm.ro/categorie/industrie.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/super-8-in-brazilia-anilor-1970-granulatie-rebeliune-si-cenzura