---
title: "Slant Magazine: „Orfeo” al lui Virgilio Villoresi privește cu nostalgie spre avangardă"
description: "Recenzia notează o adaptare fidelă a benzii desenate Poem Strip a lui Dino Buzzati, dar criticată pentru un stil vizual excesiv și pentru o apropiere de modelele avangardiste deja consacrate."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/slant-magazine-orfeo-al-lui-virgilio-villoresi-priveste-cu-nostalgie
published: 2026-11-09T14:17:57.000Z
updated: 2026-11-09T22:59:40.075Z
category: critica
author: "Redacția Numa Film"
source: "Slant Magazine — Film"
source_url: https://slantmagazine.com/film/orfeo-review-virgilio-villoresi
image: https://news.numafilm.ro/media/94c8b561a6c115023efa8da242a2a6de.jpg
tags: ["orfeo", "virgilio villoresi", "slant magazine", "dino buzzati", "poem strip", "recenzie"]
---

# Slant Magazine: „Orfeo” al lui Virgilio Villoresi privește cu nostalgie spre avangardă

*Recenzia notează o adaptare fidelă a benzii desenate Poem Strip a lui Dino Buzzati, dar criticată pentru un stil vizual excesiv și pentru o apropiere de modelele avangardiste deja consacrate.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **Slant Magazine — Film** — „‘Orfeo’ Review: Virgilio Villoresi’s Underworld Looks Back Too Fondly on the Avant-Garde”. Pentru textul integral: https://slantmagazine.com/film/orfeo-review-virgilio-villoresi

Potrivit Slant Magazine, lungmetrajul „Orfeo” semnat de Virgilio Villoresi este, în parte, o adaptare fidelă a benzii desenate Poem Strip, opera pionieră din 1969 a lui Dino Buzzati, până la transpunerea meticuloasă a unor panouri individuale în imagine în mișcare. În același timp, extinderea narațiunii pentru cerințele cinematografiei comerciale îndepărtează filmul de structura poetică a materialului sursă.

Povestea reia mitul lui Orfeu și Euridice. Acțiunea se desfășoară într-un univers cu decoruri Art Deco și o atmosferă vag de mijloc de secol, unde Orfeo, interpretat de Luca Vergoni, este pianistul barului Polypus. El se îndrăgostește de Eura, jucată de Giulia Maenza, iar după moartea acesteia pornește în „Afterworld” într-o încercare fără sorți de izbândă de a o readuce. Coborârea conține secvențe surreale de impact, cu combinații de animație și imagine reală în spiritul filmului „Who Framed Roger Rabbit”. În ciuda adăugării unui trecut care nu exista în Poem Strip, cei doi protagoniști rămân tipuri mitice. Eura este mai ales un pretext pentru călătoria eroului, iar trăsătura ei cea mai distinctă rămâne plăcerea de a dansa cha-cha-chá.

Recenzia descrie un stil vizual amplificat până la o intensitate care devine irelevantă pentru arcul narativ. Camera hiperactivă este montată la un moment dat pe un platou de servire, iar whip pans și cadrele înghețate recreează progresia panou cu panou a benzii desenate. Montajul frenetic pare menit să pună în valoare decorul interior. Villoresi și directorul de imagine Marco de Pasquale aduc tehnică în punerea în mișcare a unor panouri memorabile ale lui Buzzati: o lună care se topește ca un camembert pe o coloană de gresie roșie și un dragon cu față de craniu care străpunge cu o sabie discul de gramofon preferat al Eurei. Imaginile sunt spectaculoase izolate, dar utilitatea lor pentru film nu este întotdeauna clară, iar unele par gândite mai mult pentru trailer.

O excepție notată este scena cu haina vie din Poem Strip, un fel de birocrat demon care încearcă să-l îndepărteze pe Orfeo de Eura și îi posedă corpul pentru a cânta la pian. Momentul are greutate pentru că implică personajul: un muzician care cântă de plăcere este forțat să cânte împotriva voinței, fiind redus la un instrument. În loc să împingă animația spre un teritoriu nou, Villoresi recurge la repertoriul avangardelor trecute. El renunță la animația pe calculator în favoarea stop-motion-ului și a decorurilor miniaturale, însă tactilitatea specifică este diluată, apropiindu-se de o simulare animată pe calculator. Efectul poate proveni din pelicula de 16 mm, care învăluie detaliile într-o ușoară ceață, sau dintr-o aversiune aproape alergică față de urâțenie. Fără elemente cotidiene, „Orfeo” apare lustruit, chiar steril, și mimează Jan Švankmajer sau Frații Quay fără muchia critică și deznădăjduită a acestora.

Filmul este regizat de Virgilio Villoresi și scris de Virgilio Villoresi, Alberto Fornari și Marco Missiroli. Distribuția îi include pe Luca Vergoni, Giulia Maenza, Aomi Muyock și Vinicio Marchioni. Distribuitorul este Oscilloscope, durata este de 74 de minute, clasificarea este NR, iar anul de producție este 2025.

---

Rubrică: [critica](https://news.numafilm.ro/categorie/critica.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/slant-magazine-orfeo-al-lui-virgilio-villoresi-priveste-cu-nostalgie