---
title: "Sebastian Brameshuber despre „London” și construcția conversației în mașină"
description: "Regizorul austriac vorbește pentru Senses of Cinema despre lungmetrajul filmat în studio, despre Bobby Sommer și despre cum planurile fixe lungi transformă banalul în emoție."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/sebastian-brameshuber-despre-london-si-constructia-conversatiei-in
published: 2026-10-22T09:42:20.000Z
updated: 2026-10-23T17:19:10.170Z
category: festivaluri
author: "Redacția Numa Film"
source: "Senses of Cinema"
source_url: https://sensesofcinema.com/2026/interviews/he-is-driving-but-he-is-also-driven-by-something-sebastian-brameshuber-on-london
image: https://news.numafilm.ro/media/530a8620767a361054fccfbb9b2f4565.jpg
tags: ["sebastian brameshuber", "london", "new york film festival", "senses of cinema", "bobby sommer"]
---

# Sebastian Brameshuber despre „London” și construcția conversației în mașină

*Regizorul austriac vorbește pentru Senses of Cinema despre lungmetrajul filmat în studio, despre Bobby Sommer și despre cum planurile fixe lungi transformă banalul în emoție.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **Senses of Cinema** — „“He is driving, but he is also driven by something”: Sebastian Brameshuber on London”. Pentru textul integral: https://sensesofcinema.com/2026/interviews/he-is-driving-but-he-is-also-driven-by-something-sebastian-brameshuber-on-london

Regizorul austriac Sebastian Brameshuber a vorbit despre „London” (2026), lungmetrajul său despre curse de ride-share între Viena și Salzburg, în cadrul întâlnirii cu Senses of Cinema de la New York Film Festival. Filmul, descris ca un road movie visător, vine dintr-un background documentar și urmărește talentul regizorului de a extrage adevărul din subiecți, așa cum făcuse în „Movements of a Nearby Mountain” (2019), „And There We Are, in the Middle” (2014) sau „Muezzin” (2009).

Acțiunea este construită în jurul lui Bobby, interpretat de Bobby Sommer, care transportă pasageri pe ruta Viena-Salzburg. Conversațiile apar în timp real, uneori profunde, alteori tăcute, iar câteva scene în afara mașinii oferă respiro. Structura amintește de „Taxi” (2015) al lui Jafar Panahi sau de „Where To?/Dokad?” (2026) al lui Assaf Machnes, un mozaic social construit din întâlniri în mașină. Brameshuber abordează teme precum impactul războiului, imigrația, activismul queer, dinamica familială, marxismul în cinema, podurile din epoca nazistă și libertatea individuală, fără ca discuțiile să devină apăsătoare.

Bobby face curse repetate spre o clinică din Salzburg pentru a-l vizita pe Arthur, un vechi prieten nevăzut de patruzeci de ani, aflat în comă după un accident vascular cerebral. Pe parcurs își împărtășește propria viață cu străinii, povestește despre tatăl său, iar pasagerii îi mărturisesc și ei lucruri: un soldat vorbește despre coșmaruri, o femeie despre dragoste, iar o femeie româncă comunică cu dificultate în germană. Regizorul folosește o abordare minimalistă care lasă loc expresiei de sine și pune accent pe autenticitate, fără judecată.

Ideea pornește din 2012, când Brameshuber a făcut curse partajate între Viena și Berlin și a observat deschiderea specifică a capsulei intime a mașinii. Dialogul dintre șofer și pasager se petrece fără contact vizual, cu gânduri care apar și dispar, iar regizorul a vrut să transpună această calitate non-angajantă pe film. Proiectul a maturizat ani de zile. Inițial a fost gândit ca instalație video filmată din față, iar întâlnirea cu Bobby Sommer, care făcuse voiceover pentru scurtmetrajul „Of Stains, Scrap, and Tires” (2014) și apăruse în „Museum Hours” (Jem Cohen, 2013), a decis colaborarea. Pandemia, pierderile de prieteni ale lui Bobby și moartea subită a tatălui regizorului au dus la povestea călătoriilor spre prietenul absent.

Filmările au fost realizate în studio, cu planuri lungi fără scenariu, pentru a păstra organicitatea. Aproximativ 80-90% din Bobby este el însuși, restul fiind povestea inventată a vizitelor la spital. Anca Cipariu joacă o migrantă româncă care improvizează după o misiune clară, iar Ted Fendt, în rolul lui Fred, aduce interesul pentru istoria autostrăzii. Majoritatea pasagerilor își spun propriile povești, iar actorii purtau dispozitive în urechi pentru indicații.

Brameshuber a limitat vocabularul vizual la shot, contra-shot, plan frontal și scenele de respiro. Încadrarea rămâne rigidă, dar permite libertate în interior. Montajul condensează 3 ore și jumătate filmate în 10-15 minute pe ecran, iar la prima proiecție de la New York Film Festival spectatorii au simțit că filmul se petrece pe autostradă, atât de reală pare reconstrucția. Regizorul a menționat referința clară la „Taste of Cherry” (1997) al lui Abbas Kiarostami pentru personajul soldatului Paul, interpretat de Paul Shild.

---

Rubrică: [festivaluri](https://news.numafilm.ro/categorie/festivaluri.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/sebastian-brameshuber-despre-london-si-constructia-conversatiei-in