---
title: "Review: Good Girls - Jihlava 2026"
description: "Documentarul Aniei Winiarska, premiat în competiția Opus Bonum de la Ji.hlava, urmărește viața într-un centru corecțional catolic din Łódź și arată limitele resocializării prin conformare."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/review-good-girls-jihlava-2026
published: 2026-10-29T15:46:02.000Z
updated: 2026-10-31T19:46:17.949Z
category: festivaluri
author: "Redacția Numa Film"
source: "Cineuropa"
source_url: https://cineuropa.org/en/newsdetail/496829
image: https://news.numafilm.ro/media/35ee72c8cb91e44361e0df33bf7f205a.jpg
tags: ["good girls", "ania winiarska", "ji.hlava", "opus bonum", "documentar observațional", "cineuropa"]
---

# Review: Good Girls - Jihlava 2026

*Documentarul Aniei Winiarska, premiat în competiția Opus Bonum de la Ji.hlava, urmărește viața într-un centru corecțional catolic din Łódź și arată limitele resocializării prin conformare.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **Cineuropa** — „Review: Good Girls - Jihlava 2026”. Pentru textul integral: https://cineuropa.org/en/newsdetail/496829

Potrivit Cineuropa, documentarul „Good Girls” al Aniei Winiarska a avut premiera mondială în competiția Opus Bonum a Festivalului Internațional de Film Documentar „Ji.hlava International Documentary Film Festival”. Filmul urmărește viața în interiorul unui centru corecțional catolic din Łódź și se înscrie în tradiția documentarelor observaționale plasate în spații instituționale, alături de „I’m Not With You” de Olivier Dury și Marie-Violaine Brincard și „Titicut Follies” de Frederick Wiseman.

Winiarska este și director de imagine și folosește cadre fixe pentru a observa rutinele aparent banale ale centrului. Un text introductiv explică faptul că fetele au fost plasate acolo pentru că au fost considerate în nevoie de „resocializare” în baza legii poloneze. În coridoare apar adolescente care dansează și glumesc, creând atmosfera veselă a unei excursii școlare. Preocupările lor – băieții, telefoanele mobile și muzica – par familiare. Nu există mărturii directe în cameră, iar circumstanțele sunt dezvăluite treptat prin interacțiunile cotidiene.

Atmosfera aparent fără griji cedează loc unei imagini mai tulburătoare pe măsură ce apar motivele plasării. Acestea variază de la consumul de alcool și absențele de la școală până la situații familiale în care părinții nu își pot îngriji fiicele. Resocializarea presupune supraveghere, intervale desemnate pentru folosirea telefonului și lecții de gătit, croitorie și religie, însă curriculumul pare insuficient pentru dificultățile surprinse de cameră.

Apelurile telefonice către casă, vizitele rare ale părinților și discuțiile cu personalul expun contextul familial din spatele comportamentului etichetat ca problematic. O fată își confruntă mama pentru că a ascuns faptul că bărbatul pe care îl numește tată nu este părintele biologic. O alta află că părinții nu au custodia ei și că va intra într-un orfelinat sau o familie de plasament. Aceste întâlniri sugerează că dificultățile fetelor cer sprijin dincolo de corectarea comportamentală.

Discrepanța devine evidentă când o fată cu un istoric de automutilare se rănește din nou după externarea dintr-un spital de psihiatrie. Lecțiile de gătit și croitorie oferă un răspuns limitat unei asemenea suferințe. Instituția pare mai preocupată de modelarea fetelor după roluri de gen convenționale decât de înțelegerea experiențelor lor și de acordarea îngrijirii terapeutice necesare. Titlul capătă astfel o rezonanță inconfortabilă: a deveni o „good girl” înseamnă a se conforma așteptărilor instituției, în timp ce experiențele dificile care au modelat comportamentul rezidenților rămân în mare parte neabordate.

Winiarska oferă doar fragmente din trecutul fiecărei fete, limitând identificarea emoțională susținută cu un singur personaj, iar montajul nu îndreaptă privirea spre a plăcea sau a dezaproba anumite fete. Priviri fugare recurente asupra unor vieți domestice tulburate stabilesc un tipar, iar abordarea observațională intimă construiește empatie prin acumulare. Filmul devine deosebit de emoționant pe măsură ce fetele se apropie de vârsta adultă. Multe pleacă la 18 ani, fără indicii că dificultățile care le-au adus acolo au fost rezolvate. Pentru cele fără un cămin stabil, externarea înseamnă un viitor incert și puțin sprijin. „Good Girls” a fost produs de Story AB din Suedia, în coproducție cu Film i Väst și Tekele Productions din Finlanda. Vânzările internaționale sunt gestionate de Stranger Film Sales.

---

Rubrică: [festivaluri](https://news.numafilm.ro/categorie/festivaluri.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/review-good-girls-jihlava-2026