---
title: "Recenzie „Being Heumann”: revenire feelgood a lui Sian Heder după „CODA”"
description: "Potrivit Little White Lies, noul lungmetraj al regizoarei Sian Heder despre activista Judy Heumann rămâne un exercițiu simpatic, dar superficial, cu un mesaj de solidaritate încă actual."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/recenzie-being-heumann-revenire-feelgood-a-lui-sian-heder-dupa-coda
published: 2026-11-11T13:55:00.000Z
updated: 2026-11-13T13:22:54.157Z
category: critica
author: "Redacția Numa Film"
source: "Little White Lies"
source_url: https://lwlies.com/reviews/being-heumann
image: https://news.numafilm.ro/media/4bc8ede323a973ee6791b37063cfa64d.jpg
tags: ["being heumann", "sian heder", "ruth madeley", "coda", "recenzie", "little white lies"]
---

# Recenzie „Being Heumann”: revenire feelgood a lui Sian Heder după „CODA”

*Potrivit Little White Lies, noul lungmetraj al regizoarei Sian Heder despre activista Judy Heumann rămâne un exercițiu simpatic, dar superficial, cu un mesaj de solidaritate încă actual.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **Little White Lies** — „Being Heumann review – a feelgood nineties style throwback of inevitable triumph over adversity”. Pentru textul integral: https://lwlies.com/reviews/being-heumann

Potrivit Little White Lies, Sian Heder revine cu „Being Heumann”, un lungmetraj despre activista pentru drepturile persoanelor cu dizabilități Judy Heumann, după succesul neașteptat al lui „CODA”, filmul care a obținut Oscarul pentru cel mai bun film. Publicația notează că noua producție pornește de pe aceeași temă a adaptării și acceptării, dar cu o factură mai lustruită decât cea a celui de-al doilea lungmetraj al regizoarei.

Filmul pune în centru figura lui Judy Heumann, interpretată de Ruth Madeley, care folosește scaunul cu rotile după o poliomielită contractată în copilărie. Acțiunea este plasată în 1977, în mandatul lui Jimmy Carter, și urmărește încercarea Heumann de a obliga Congresul să ratifice Secțiunea 504 a Legii de reabilitare, măsură menită să extindă accesul și confortul pentru persoanele cu diverse dizabilități. Deschiderea propune o scenă de ton direct, cu Heumann care trece de pe trotuar pe șoseaua aglomerată a unui bulevard și își întoarce privirea spre trafic, un gest care fixează imediat caracterul personajului.

Nucleul narațiunii este o demonstrație ad-hoc în fața unei clădiri guvernamentale din San Francisco, care se transformă în sit-in atunci când activiștii constată că nu sunt luați în serios. Pe scena evenimentului apare un reporter de televiziune jucat de Dylan O’Brien, trimis inițial să găsească un subiect ușor, dar care ajunge să se alăture grupului și să devină vocea cauzei. În vârful ierarhiei administrative se află Joseph A. Califano Jr., interpretat de Mark Ruffalo, secretar care refuză în mod repetat apelurile insistente ale lui Heumann, temându-se că măsura ar depăși bugetul.

Little White Lies descrie pelicula ca fiind plăcută, dar fără să depășească nivelul unui exercițiu feelgood în stilul anilor ’90, cu un triumf al depășirii adversității prezentat ca inevitabil. Formal, Heder nu aduce artificii notabile, însă merită remarcat efortul de a pune în prim-plan un ansamblu larg de actori cu dizabilități, oferindu-le spațiu individual. Ruth Madeley construiește o prezență puternică și aprinsă, cu o forță care amintește de portretele de activistă tip Brockovich.

În ciuda unui mesaj despre unitate și grijă care, potrivit recenziei, rămâne valabil și în 2026, filmul este văzut ca superficial și meandru, cu plăceri trecătoare și cu o tensiune politică ținută la un nivel redus. Valoarea sa rezidă mai degrabă în portretul carismatic al lui Heumann decât într-o construcție narativă care să susțină profunzimea subiectului.

---

Rubrică: [critica](https://news.numafilm.ro/categorie/critica.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/recenzie-being-heumann-revenire-feelgood-a-lui-sian-heder-dupa-coda