---
title: "Jon Rafman și „Main Stream Media Network: Proof of Concept”, un video de două ore și jumătate despre online"
description: "Potrivit MUBI Notebook, artistul construiește un montaj AI între videoclipuri muzicale, monologuri sintetice și creepypasta, modelat după MTV-ul anilor 1990."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/real-horrorshow-jon-rafman-si-main-stream-media-network-proof-of
published: 2026-11-09T08:00:00.000Z
updated: 2026-11-17T13:50:04.366Z
category: critica
author: "Redacția Numa Film"
source: "MUBI Notebook"
source_url: https://mubi.com/en/notebook/posts/real-horrorshow
image: https://news.numafilm.ro/media/a0e308fcf96c557e0683df7be89f9507.jpg
tags: ["jon rafman", "main stream media network", "ai", "video art", "mubi notebook"]
---

# Jon Rafman și „Main Stream Media Network: Proof of Concept”, un video de două ore și jumătate despre online

*Potrivit MUBI Notebook, artistul construiește un montaj AI între videoclipuri muzicale, monologuri sintetice și creepypasta, modelat după MTV-ul anilor 1990.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **MUBI Notebook** — „Real Horrorshow!”. Pentru textul integral: https://mubi.com/en/notebook/posts/real-horrorshow

Potrivit MUBI Notebook, Jon Rafman a prezentat „Main Stream Media Network: Proof of Concept” (2025), un video de lungmetraj de două ore și jumătate descris ca o transmisie din iad. Lucrarea, modelată după MTV-ul de la începutul anilor 1990, adună animație hiperactivă, o coloană sonoră tulburătoare și povești de tip creepypasta. Rafman încearcă să surprindă senzația de a fi viu și online astăzi, într-un moment pe care îl vede ca fiind ultima realitate comună înainte ca lumea să se fi crăpat.

În ultimul deceniu, artistul a urmărit cum tehnologia modelează și fracturează mintea contemporană, ajungând în teritorii tot mai instabile. În ultimii ani a fost asociat cu statutul de edgelord și a colaborat cu nume precum Kanye West și casa de modă Balenciaga. „Main Stream Media Network” este o incursiune abrazivă, dezorientantă și violentă în lumea online văzută prin ochii unui doomscroller. Elementele convenționale de film sunt absente sau depășite: peisajele curg și se topesc într-o fugă asistată de AI, figurile apar, se înmulțesc și dispar instant, fiind mai degrabă avatare decât personaje, măști mutante ale unei minți în cădere liberă. Rafman renunță la narațiunea clasică și împinge potențialul amorf al imaginii în mișcare la limită.

Lucrări anterioare precum „Nine Eyes” (2009–ongoing), o prezentare de imagini culese din Google Earth, anunțau interesul pentru amestecul turbulent dintre uman și digital. Filmul funcționează ca un televizor bântuit scufundat în deșeuri radioactive: trece de la videoclipuri muzicale generate de AI la monologuri-confesiune rostite de voci sintetice și la disperări de coșmar din cele mai întunecate colțuri ale Reddit-ului. Printre secvențe se țese călătoria unui personaj animat de la naștere la încarcerare, unde deținuții testează software militar sub forma unui joc de realitate virtuală. Este cel mai apropiat lucru de un arc narativ, care rapid devine o spirală descendentă. Cu sprijinul scriitoarei Honor Levy, Rafman adună material din peisajul digital și îl hrănește cu AI. Poveștile scurte seamănă cu basme ultramoderne: „Any Tips?” urmărește într-un jurnal anonim degradarea unui bărbat care încearcă să scape de o infestare cu păianjeni și ajunge să creadă că este o muscă; un alt episod relatează despre un băiat de cincisprezece ani care vrea să devină o morsă, își taie brațele și se mută în Antarctica.

Forma chimerică servește pentru a extinde grotescul. Într-o secvență, o lucrătoare de noapte la un hotel descoperă o băutură energetică care încetinește realitatea: un bărbat își explodează capul, dar continuă să vorbească, iar câini ies pe picioarele din spate și anunță că au terminat cu room service-ul. Rafman anticipează dezbaterea despre integritatea lucrării. Părți din film sunt cedate „SlopTV”, interludii urâte și zgomotoase care schimbă registrul. În interviuri despre „Dream Journal” (2016–2019), artistul descria folosirea instrumentelor de AI ca fiind „ca și cum ai arunca vopsea și ai vedea unde aterizează”.

MUBI Notebook scrie că lucrarea a fost instalată vara aceasta la Kunstsammlung Nordrhein-Westfalen din Düsseldorf, alături de printuri de la podea la tavan și scaune ergonomice de tip Twitch cu difuzoare integrate. Experiența este diferită de vizionarea pe computer și se apropie de panica relaxată a scroll-ului până la adormire. Prin film trec și videoclipuri muzicale, inclusiv triada de imnuri goth doom „Catastrophonics” interpretată de trupa falsă Iron Tears, care plimbă privitorul printr-un drift la persoana întâi prin peisaje apocaliptice: interiorul unei mașini prăbușite care se topește în culoarul unui avion căzut, apoi în parbrizul unui Uber luminat de douăzeci de telefoane.

---

Rubrică: [critica](https://news.numafilm.ro/categorie/critica.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/real-horrorshow-jon-rafman-si-main-stream-media-network-proof-of
