---
title: "Locarno Critics Academy, corespondențe despre festival și filme"
description: "MUBI Notebook publică prima scrisoare din seria de corespondențe a participanților la Locarno Critics Academy, cu reflecții despre retrospectivă, filme noi și experiența din festival."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/locarno-critics-academy-corespondente-despre-festival-si-filme
published: 2026-09-08T08:00:00.000Z
updated: 2026-09-08T18:07:54.897Z
category: critica
author: "Redacția Numa Film"
source: "MUBI Notebook"
source_url: https://mubi.com/en/notebook/posts/it-was-once-fire-a-locarno-critics-academy-correspondence
image: https://news.numafilm.ro/media/5a09bea8cb1e2340ed817ac5909f4737.jpg
tags: ["locarno", "locarno critics academy", "mubi notebook", "critică de film", "festival"]
---

# Locarno Critics Academy, corespondențe despre festival și filme

*MUBI Notebook publică prima scrisoare din seria de corespondențe a participanților la Locarno Critics Academy, cu reflecții despre retrospectivă, filme noi și experiența din festival.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **MUBI Notebook** — „It Was Once Fire: A Locarno Critics Academy Correspondence”. Pentru textul integral: https://mubi.com/en/notebook/posts/it-was-once-fire-a-locarno-critics-academy-correspondence

Potrivit MUBI Notebook, în parteneriat cu Locarno Critics Academy, a început o serie de corespondențe critice în care participanții din acest an revin asupra Festivalului de Film de la Locarno. Prima instalare reunește scrisori schimbate între trei critici care conturează ce a fost pe ecran — relații rupte, prezențe recalcitrante — și experiența dincolo de cadru.

Prima scrisoare este datată din Brooklyn, după festival. Autorul descrie cum timpul în Locarno s-a dilatat și contractat, iar începutul perioadei este amintit ca un film. Pentru câteva săptămâni realitatea a fost suspendată în jurul străzilor în pantă ale văii, cu centrul la teatrul GranRex. Acolo a fost proiectată o retrospectivă dedicată unor figuri de la Hollywood care au avut probleme cu Joe McCarthy pentru legăturile cu comunismul. În Ruthless (1948) de Edgar G. Ulmer, Diana Lynn apare ca Mallory și ca Martha, obiectul dorinței între Vic Lambdin, interpretat de Louis Hayward, și Horace Vendig, interpretat de Zachary Scott. Scrisoarea notează cum setea de putere a protagoniștilor masculini se manifestă în relații cu femeile prinse în schemele lor, iar Martha alege auto-păstrarea în locul suferinței. Contrastul este adus cu The Intimate Stranger (1956) de Joseph Losey, unde Reggie Wilson, jucat de Richard Basehart, este urmărit de Evelyn Stewart, interpretată de Mary Murphy, o figură de femme fatale care își folosește poziția în mod deschis auto-servant.

În afara retrospectivei, Max și autorul au văzut Manhunt (2026) de Wayne Wapeemukwa. Filmul orbitează în jurul a doi prieteni din copilărie, Joey, jucat de Harris Lowe, și Kit, jucat de Landon Tunold, a căror relație este tensionată de prezența unei fete, Dani, interpretată de Dilara Foscht, și de sora acesteia Becca, interpretată de Bianca Foscht. Textul subliniază că apropierea băieților este construită în detrimentul capacității de a se raporta uman la fete, iar filmul îi identifică pe tineri ca „răi” fără a explora condițiile care au dus la această stare.

A doua scrisoare descrie Locarno prin plimbări nocturne obosite, cu promenada în formă de U de lângă Lacul Maggiore și piața pavată cu pietre din Piazza, în fața ecranului exterior. Este menționat un dialog cu artista Ishita Chakraborty despre istoria busuiocului. În Sixteen Moments of My Life (2026) de Albert Serra, Ingrid Caven susține un live de șaisprezece balade alături de The Molforts, filmat în prim-planuri ondulate pe fundaluri roșii și albastre. Autorul face legătura cu instalarea Roi Soleil din 2018, cu Lluís Serrat Masanellas, și cu ideea unui stil alchimic care activează o realitate care scapă realismului. O slăbire similară este găsită în As Light as Air (2026) de Umair Bilal, despre orașul Sehwan din Pakistan și mormântul Sufi. Filmul renunță la expunere în favoarea unei imersiuni sinestezice cu muzică, lămpi, tămâie și dansul devotional dhamaal, trecând de la culoare la monocrom și de la freeze-frame la tăieturi eliptice.

A treia scrisoare pornește de la citatul lui Cézanne despre Mont Sainte-Victoire — „Look at this mountain — it was once fire” — preluat de Danièle Huillet și Jean-Marie Straub în filmele despre Cézanne, și folosește formularea „Look at this film — it was once matter”. Este discutat Smash-Up: The Story of a Woman (1947), cu Ken Conway, interpretat de Lee Bowman, pianistul Steve Anderson, interpretat de Eddie Albert, și Angie Evans, interpretată de Susan Hayward. Scrisoarea menționează și viața în Critics Academy, interviul pentru Variety cu Ana Vaz despre Hanabi (2026), filmul antinuclear lysergic prezentat în festival, discuția cu Ehsan Khoshbakht despre retrospective și planul de a urmări o eclipsă parțială — a doua oară când acest fenomen apare în timpul Festivalului de la Locarno de la anii 1990 — împreună cu Filmmakers Academy și Basecampers.

---

Rubrică: [critica](https://news.numafilm.ro/categorie/critica.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/locarno-critics-academy-corespondente-despre-festival-si-filme