---
title: "Les Tricheurs, filmul despre care Cahiers du Cinéma nu a vrut să vorbească"
description: "Analiza din Senses of Cinema arată cum lungmetrajul lui Marcel Carné din 1958 a fost cel mai vizionat al sezonului, dar ignorat de tinerii critici ai Cahiers du Cinéma."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/les-tricheurs-filmul-despre-care-cahiers-du-cinema-nu-a-vrut-sa
published: 2026-10-27T10:28:53.000Z
updated: 2026-10-28T01:34:58.156Z
category: critica
author: "Redacția Numa Film"
source: "Senses of Cinema"
source_url: https://sensesofcinema.com/2026/cteq/a-little-too-close-to-home-les-tricheurs
image: https://news.numafilm.ro/media/9015cc4efefcc95d65d05106e901e61a.jpg
tags: ["marcel carné", "les tricheurs", "cahiers du cinéma", "nouveau vague", "cinema francez 1950"]
---

# Les Tricheurs, filmul despre care Cahiers du Cinéma nu a vrut să vorbească

*Analiza din Senses of Cinema arată cum lungmetrajul lui Marcel Carné din 1958 a fost cel mai vizionat al sezonului, dar ignorat de tinerii critici ai Cahiers du Cinéma.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **Senses of Cinema** — „A Little Too Close to Home: Les Tricheurs”. Pentru textul integral: https://sensesofcinema.com/2026/cteq/a-little-too-close-to-home-les-tricheurs

Potrivit Senses of Cinema, „Les Tricheurs” a fost cel mai vizionat film al sezonului 1958-1959 în Franța, în ciuda faptului că a fost aproape ignorat de redacția Cahiers du Cinéma. Lungmetrajul regizat de Marcel Carné a apărut pe 10 octombrie 1958, la șase zile după ratificarea noii constituții a Republicii a Cincea, într-un moment în care Charles de Gaulle revenise la putere cu discursul despre închiderea „cutiei durerii”.

Contextul de lansare era marcat de războiul din Algeria și de o generație care ieșea din copilăria războiului. Scriitorii tineri ai Cahiers, viitori regizori ai Noului Val, erau deja critici față de „vechea gardă”. Jean-Luc Godard avea 28 de ani, François Truffaut 26. Truffaut elaborase un raport acerb despre „cinemaul de tată”. În februarie 1959, în rubrica Notes on Other Films, Éric Rohmer semna cu inițialele E.R. o notă extrem de scurtă despre film, calificându-l drept depășit și superficial și arătând că nimeni din redacție nu fusese dispus să scrie despre el.

Filmul îl urmărește pe Bob, interpretat de Jacques Charrier, un student din arondismentul al 16-lea, integrat într-un grup de tineri șomeri care frecventează cafenelele din Saint-Germain-des-Prés. Grupul ascultă jazz, respinge morala creștină a părinților și trăiește pentru moment. Una dintre fete, Mic, jucată de Pascale Petit, îl atrage pe Bob într-o schemă de șantaj. Jocul central este „Verité”, echivalentul jocului de tip Adevăr sau Provocare, filmat prin treceri de la plan larg la prim-planuri extreme în cadru-contracadru, pe măsură ce intensitatea emoțională crește.

Anul 1958 marchează apogeul fascinației pentru cultura tineretului. Presa publica anchete, sondaje și rapoarte despre viața celor sub 30 de ani, iar în 1959 guvernul francez înființa Înaltul Comisariat pentru Tineret și Sport. Carné surprinde estetica grupului: personajele sunt rareori singure, apar în planuri înclinate cu fete în cafenele, în mașini pline de prieteni gălăgioși sau în apartamente pariziene aglomerate. În 1957, Françoise Giroud publicase în revista L’Express raportul „Nouvelle Vague” despre tinerii Franței, termen preluat ulterior de cercul Cahiers pentru a-și defini propriul cinema.

„Les Tricheurs” a fost un film pe care lumea a iubit să-l urască. Un producător declara public că nu și-ar lăsa copiii să-l vadă, tinerii considerau că nu îi reprezintă, iar cei mai în vârstă erau șocați de moravuri. Pelicula conține elemente de modă – mașini, scutere, blugi, sex – și pune întrebarea dacă fericirea poate fi cumpărată, simbolizată de Jaguarul din garajul fratelui lui Mic. Într-o secvență, camera descoperă o grămadă de pantofi pe podeaua unui apartament, contrast cu imaginile cu încălțăminte ale victimelor din „Nuit et Brouillard” al lui Alain Resnais. Într-o apariție secundară apare Jean-Paul Belmondo, viitorul simbol al Noului Val. Carné nu mai este menționat ulterior în paginile Cahiers, deși avea să mai realizeze cel puțin șapte lungmetraje.

---

Rubrică: [critica](https://news.numafilm.ro/categorie/critica.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/les-tricheurs-filmul-despre-care-cahiers-du-cinema-nu-a-vrut-sa