---
title: "Le jour se lève: Along the noir continuum"
description: "Analiza din Senses of Cinema urmărește filiația filmului lui Marcel Carné cu tradiția noir și cu cinematografia franceză de dinainte de război."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/le-jour-se-leve-along-the-noir-continuum
published: 2026-10-10T06:07:34.000Z
updated: 2026-10-10T16:34:59.236Z
category: critica
author: "Redacția Numa Film"
source: "Senses of Cinema"
source_url: https://sensesofcinema.com/2026/cteq/le-jour-se-leve-along-the-noir-continuum
image: https://news.numafilm.ro/media/5121471101e45983dd9d3e190c4d6d63.jpg
tags: ["marcel carné", "le jour se lève", "realism poetic", "film noir", "senses of cinema"]
---

# Le jour se lève: Along the noir continuum

*Analiza din Senses of Cinema urmărește filiația filmului lui Marcel Carné cu tradiția noir și cu cinematografia franceză de dinainte de război.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **Senses of Cinema** — „Le jour se lève: Along the noir continuum”. Pentru textul integral: https://sensesofcinema.com/2026/cteq/le-jour-se-leve-along-the-noir-continuum

Potrivit Senses of Cinema, articolul Le jour se lève: Along the noir continuum urmărește cum lungmetrajul lui Marcel Carné, „Le jour se lève” (Daybreak, 1939), oferă o explicație pentru numele francez al filmului noir american. Filmul aparține tradiției Realismului poetic care a înflorit în Franța în anii 1930 și începe cu un cadavru, cu doi bărbați care schimbă câteva cuvinte criptice în spatele unei uși de apartament, un foc de armă și un bărbat care se prăbușește pe scara unui imobil de șase etaje.

Jean Gabin este celălalt bărbat din ușă, François, un muncitor cinstit prins pe ultimul etaj, deasupra unei piețe. În timp ce poliția și curioșii se adună, el își reconstituie prin flashback-uri drumul până în acel moment, cu un revolver în mână și un dulap uriaș în spatele căruia se baricadează. În jurul lui apar un personaj negativ interpretat de Jules Berry și un detectiv dur, dar predomină femeile: o blondă capricioasă, Jacqueline Laurent, de care François este îndrăgostit, și o brunetă mondenă, Arletty, care îl iubește la rândul ei. Criticul Georges Altman, scriind la lansarea din mijlocul anului 1939, a subtitrat recenzia „Un film noir pur”, vorbind despre o violență sumbră, dar pură, și despre o simplitate goală a crimei, sinuciderii și suferinței.

Articolul pune în evidență încrucișarea culturală adusă de prima generație de cineaști refugiați, în mare parte evrei, fugiți din Germania și ajunși să coloreze filmele americane în tonuri noir. Printre ei sunt menționați operatorul Eugene Schüfftan, scenariștii Billy Wilder și Friedrich Kohner, regizorii Fritz Lang, Robert Siodmak și Curt Siodmak, alături de compozitori și tehnicieni. Operatorul lui Carné la „Le jour”, Curt Courant, era un alt refugiat evreu cu o filmografie care includea serialele lui Joe May, „Frau im Mond” (Woman in the Moon) din 1929 al lui Lang și versiunea din 1934 a filmului „The Man Who Knew Too Much” a lui Hitchcock. Carné însuși mărturisea o pasiune pentru filmele expresioniste văzute în Rhineland în timpul serviciului militar, în special pentru Murnau și Lang.

Tradiția întunecată a cinematografiei franceze este urmărită până în epoca mută. Julien Duvivier a realizat în 1925 „Poil de Carotte”, iar Jacques Feyder a filmat în același an „Visages d’enfants”. Feyder se orientase deja spre oraș și spre cei asupriți în „Crainquebille” din 1922, iar Carné, protejat al lui Feyder, a preluat atmosfera sărbătorii de 14 iulie din „Gribiche” (1926) în „Hôtel du Nord” din 1938. Alte contribuții melancolice vin din „Rien que les heures” al lui Alberto Cavalcanti din 1926 și din „Ménilmontant” al lui Dimitri Kirsanoff, tot din 1926, care se deschide cu o altercație violentă văzută prin sticla unei uși.

---

Rubrică: [critica](https://news.numafilm.ro/categorie/critica.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/le-jour-se-leve-along-the-noir-continuum