---
title: "Kim Longinotto despre arhive, limbaj personal și finanțarea documentarelor la MIA 2026"
description: "Regizoarea britanică a vorbit, potrivit Cineuropa, despre modul în care lucrează fără scenariu și despre dificultățile de a obține finanțare pentru documentare."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/kim-longinotto-despre-arhive-limbaj-personal-si-finantarea
published: 2026-10-26T14:35:39.000Z
updated: 2026-10-26T16:37:44.797Z
category: industrie
author: "Redacția Numa Film"
source: "Cineuropa"
source_url: https://cineuropa.org/en/interview/496658
image: https://news.numafilm.ro/media/60a0b12fdfdee6daf98d2491e9406f0f.jpg
tags: ["kim longinotto", "mia 2026", "documentar", "cineuropa", "interviu"]
---

# Kim Longinotto despre arhive, limbaj personal și finanțarea documentarelor la MIA 2026

*Regizoarea britanică a vorbit, potrivit Cineuropa, despre modul în care lucrează fără scenariu și despre dificultățile de a obține finanțare pentru documentare.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **Cineuropa** — „Interview: Kim Longinotto • Director - “People love being listened to” - MIA 2026”. Pentru textul integral: https://cineuropa.org/en/interview/496658

Regizoarea britanică de documentare Kim Longinotto a vorbit, potrivit Cineuropa, în cadrul celei de-a 12-a ediții a MIA | Rome International Audiovisual Market, desfășurat la Roma între 19 și 23 octombrie. Cunoscută pentru abordarea observațională și pentru filmele despre viețile femeilor, injustiția socială și rezistență, Longinotto a discutat despre provocările lucrului cu materialul de arhivă, despre căutarea unui limbaj cinematografic personal și despre dificultățile finanțării documentarelor.

Longinotto spune că nu scrie nimic și nu face cercetări înainte de filmare. Pentru ea nu contează tema, ci povestea, pe care vrea să o urmărească pe măsură ce se întâmplă. Filmele pe care le iubește sunt cele în care simți că asiști la desfășurarea unui eveniment real, aproape ca în ficțiune, dar fără scenariu. Pentru a obține bani de la televiziune trebuie totuși să prezinte un material care să semene cu un tratament scris, să descrie ce se așteaptă să se întâmple și să dea impresia că știe cum va evolua filmul. În realitate, nu poate garanta că va întâlni o anumită persoană sau că va surprinde un anumit eveniment, așa că scrie despre tipurile de situații pe care speră să le găsească. În acest sens, spune ea, inventează ceva pentru a obține finanțarea, deși esența documentarului este descoperirea poveștii pe măsură ce se desfășoară.

Finanțarea a fost mereu dificilă, afirmă regizoarea. Pentru „Divorce Iranian Style” din 1998 a fost nevoie de mai mult de doi ani pentru a strânge banii. Alte filme au fost mai ușor de finanțat. Pelicula despre luptele feminine a fost mai accesibilă pentru că implica fete în costume de baie și comisionarii au considerat subiectul distractiv. Multe depind de subiect, iar un documentar despre propria familie ar fi deosebit de greu de finanțat.

Despre tinerii care încep să-și exploreze istoria familială, Longinotto spune că camera creează o anumită obiectivitate și permite înregistrarea unor lucruri pe care altfel nu le-ai experimenta. Oamenii adoră să fie ascultați și se pot deschide când sunt filmați, nu mai fiind văzuți doar ca fiică sau fiu, ci ca interlocutori ai unei regizoare care vrea să înregistreze povestea lor. Nu există o singură modalitate corectă, iar zece realizatori pe același subiect ar obține probabil zece filme diferite. Pentru ea, modul confortabil înseamnă să stea în fundal, fără întrebări și fără să le spună oamenilor ce să facă.

Un element distinctiv al documentarelor sale este că persoanele filmate uită uneori de cameră. Longinotto dispare uneori, mai ales când se întâmplă ceva intens, iar oamenii sunt absorbiți de situație. În „Divorce Iranian Style” însă, oamenii se bucurau de prezența echipei și vorbeau direct cu ea. Conștiința camerei variază. Când nu se întâmplă nimic, prezența este resimțită, dar într-un moment dramatic atenția se mută pe eveniment. În „Shooting the Mafia”, lucrul cu arhiva a impus disciplină și limitarea la ceea ce există efectiv. Au existat povești pe care și-ar fi dorit să le includă, dar nu a avut imagini. Un cercetător a reușit în cele din urmă să obțină imagini de poliție cu arestarea lui Bernardo Provenzano, un material extraordinar. În acest tip de filmare, regizoarea este complet dependentă de echipa care găsește materialul potrivit.

---

Rubrică: [industrie](https://news.numafilm.ro/categorie/industrie.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/kim-longinotto-despre-arhive-limbaj-personal-si-finantarea