---
title: "Documentarul despre Pulp pune concertul pe primul plan și lasă goluri în povestea formației"
description: "Garth Jennings urmărește revenirea trupei la O2 Arena în 2025, după albumul More, într-un film care amestecă concert și arhivă, cu accent pe Jarvis Cocker și omisiuni notabile în portretul colectiv."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/documentarul-despre-pulp-pune-concertul-pe-primul-plan-si-lasa-goluri
published: 2026-09-18T00:00:00.000Z
updated: 2026-09-18T13:53:45.558Z
category: critica
author: "Redacția Numa Film"
source: "BFI — Sight and Sound"
source_url: https://bfi.org.uk/sight-and-sound/reviews/pulp-what-do-you-do-encore-documentary-charts-thrilling-story-pulp-with-few-forgivable-omissions
image: https://news.numafilm.ro/media/d0b8d8300716de7abb74ed744f1eefd5.jpg
tags: ["pulp", "documentar", "garth jennings", "britpop", "jarvis cocker", "more"]
---

# Documentarul despre Pulp pune concertul pe primul plan și lasă goluri în povestea formației

*Garth Jennings urmărește revenirea trupei la O2 Arena în 2025, după albumul More, într-un film care amestecă concert și arhivă, cu accent pe Jarvis Cocker și omisiuni notabile în portretul colectiv.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **BFI — Sight and Sound** — „Pulp: What Do You Do for an Encore?: Documentary charts the thrilling story of Pulp, with a few forgivable omissions”. Pentru textul integral: https://bfi.org.uk/sight-and-sound/reviews/pulp-what-do-you-do-encore-documentary-charts-thrilling-story-pulp-with-few-forgivable-omissions

... paragraphs ...Documentarul Pulp: What Do You Do for an Encore? urmărește revenirea formației pe scenă la O2 Arena din Londra în 2025, la scurt timp după albumul de reuniune More, intrat pe primul loc în clasament. Regizat de Garth Jennings, cunoscut pentru Son of Rambow și Sing, filmul combină un concert film cu o structură de tip Story Of, punând în centru show-ul cu secție de coarde și fundal widescreen în care Jarvis Cocker apare în rol de showman, cu mișcări de tip Vegas-via-Sheffield acum mai șifonate. Potrivit Sight and Sound, gestica interpretativă a lui Cocker, sincronizată aproape cuvânt cu cuvânt cu versurile, este remarcată ca un paralelism cu estetica pop contemporană. Proiecția este în cinematografele din Marea Britanie din 18 septembrie.

Pulp au ocupat în Britpop o poziție aparte, mai degrabă antidot decât exemplar. În 1995, la Glastonbury, Jarvis Cocker avea 31 de ani, iar violonistul și chitaristul Russell Senior 34, mult peste vârsta lui Gallagher sau Albarn. Cocker ajunsese la John Peel încă din 1981, cu un demo împins pe ascuns. În timp ce Oasis construia o poveste de underdog în maniera Rocky, piesele Pulp vorbeau despre un alt tip de marginal: respinsul, îndrăgostitul neîmpărtășit, inaptul social, voyeur-ul. Formația a mizat mai curat pe pop decât pe rock, iar pentru debutul la Top of the Pops Cocker a ales să mimeze. În cuvintele sale, pop-ul nu avea legătură cu realitatea, era o îmbunătățire a realității.

Filmul se prezintă ca o selecție din materiale de arhivă. Cocker descrie proiectul ca pe o vizită la un jumble sale, răscolind mormane de deșeuri pentru a găsi aurul necesar unei povești. Se folosesc fotografii de familie, decupaje din presă, înregistrări TV și un caiet de școală în care adolescentul Cocker teoretiza viitorul trupei, inclusiv o notă despre garderobă. Apare și o fotografie cu un dalek din lemn, construit de bunicul său pentru obsesia copilului pentru televiziune, suficient de mare pentru a urca în el.

Narațiunea rămâne ancorată în figura lui Cocker, singurul membru constant de la înființare. Deschiderea cu Spike Island de pe More îl arată coborând singur pe trepte în siluetă, în timp ce restul formației apare ca decupaje. Jennings folosește linii de timp animate pentru personal, amintind de seria BBC Rock Family Trees. Partenerii de scenă, cu prezență auto-efacere, funcționează ca contraste: stilul deadpan la tastatură al Candei Doyle și chitaristul discret Mark Webber, surprins într-un interviu din anii ’90 cu tricou Oasis și cu unghiile vopsite.

Critica din Sight and Sound notează goluri semnificative. Absentă este prestația de la Glastonbury 1995, ca înlocuitori de ultim moment ai lui The Stone Roses, unde Common People a fost considerată apogeul momentului Britpop și un moment pentru Russell Senior. Jennings o rezervă pentru final, într-un număr de opt minute în care Cocker proiectează imagini cu publicul. Protestul notoriu de la Brit Awards împotriva lui Michael Jackson nu este menționat, la fel ca perioada de întuneric personal care a urmat. Basistul Steve Mackey, decedat în 2023, este omagiat printr-o versiune acustică a Something Changed. Cocker comentează că piesele conțin pungi de energie din viața trecută, eliberate la interpretare, un fel de călătorie în timp mai bună decât Doctor Who. Omisiunile sunt prezentate ca alegere de montaj, nu ca erori, într-un portret care rămâne în primul rând despre Cocker și spectacolul său.

---

Rubrică: [critica](https://news.numafilm.ro/categorie/critica.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/documentarul-despre-pulp-pune-concertul-pe-primul-plan-si-lasa-goluri