---
title: "Cinema-ul queer al lui Jane Schoenbrun între requiem și revelație"
description: "Cu Teenage Sex and Death at Camp Miasma, regizoarea lui I Saw the TV Glow construiește o duologie despre represiune, comunitate și ieșirea din media ca refugiu."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/cinema-ul-queer-al-lui-jane-schoenbrun-intre-requiem-si-revelatie
published: 2026-08-31T13:00:00.000Z
updated: 2026-08-31T16:54:00.036Z
category: critica
author: "Redacția Numa Film"
source: "RogerEbert.com"
source_url: https://rogerebert.com/features/jane-schoenbruns-queer-horror-cinema-of-requiem-and-revelation
image: https://www.rogerebert.com/wp-content/uploads/2026/08/teenage-sex-and-death-at-camp-miasma-cinema.avif
tags: ["jane schoenbrun", "i saw the tv glow", "teenage sex and death at camp miasma", "horror queer", "critică film"]
---

# Cinema-ul queer al lui Jane Schoenbrun între requiem și revelație

*Cu Teenage Sex and Death at Camp Miasma, regizoarea lui I Saw the TV Glow construiește o duologie despre represiune, comunitate și ieșirea din media ca refugiu.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **RogerEbert.com** — „Jane Schoenbrun’s Queer Horror Cinema of Requiem and Revelation”. Pentru textul integral: https://rogerebert.com/features/jane-schoenbruns-queer-horror-cinema-of-requiem-and-revelation

Potrivit RogerEbert.com, lansarea lui Teenage Sex and Death at Camp Miasma completează o duologie simbolică cu I Saw the TV Glow, 2024, producție A24, în care Jane Schoenbrun adresează direct publicul queer pe care l-a adunat în jurul filmelor sale. Cele două lungmetraje pun în discuție pericolul represiunii și folosesc forma pentru a arăta cum disocierea afectează protagoniștii. În loc de jump scare-urile și montajul agresiv specifice horrorului contemporan, Schoenbrun lucrează cu tăceri prelungite, partituri dronante și imagini fantastice, construind o metaforă despre identitatea queer și trans în care groaza nu vine din sala de proiecție, ci din viața personajelor, unde rușinea devine sinonimă cu existența.

În I Saw the TV Glow, Owen, interpretat de Justice Smith, trece de la copilul fascinat de serialul fictiv The Pink Opaque la un adult deprimat care îngroapă impactul emisiunii asupra identității sale de gen. În Camp Miasma, distribuit de Mubi, autoarea indie Kris este aleasă să repornească o franciză slasher care i-a remodelat nu doar cariera de filmmaker, ci și viața de adult queer. Amândoi par să hoinărească prin existență, înăbușind dorințele de fiecare dată când amenință să iasă la suprafață. Punctul comun se oprește aici: Owen este suspendat de rușine și nu poate numi dorința de tranziție, în timp ce Kris încearcă să aparțină unei versiuni ideale de queerness și își blochează relația cu sexualitatea. Singurele momente în care pot fi ei înșiși apar când privesc ecranul emisiunii sau al filmului preferat.

Horrorul a fost de mult un spațiu de recunoaștere pentru publicul queer, iar Schoenbrun recunoaște rolul fundamental al micilor ecrane în înțelegerea de sine. În același timp, regizoarea îndeamnă publicul să nu rămână blocat în aceste modele media. Owen rămâne prins între The Pink Opaque și viața adultă, în timp ce Kris este aruncată în propriul film slasher, de care în cele din urmă se desprinde și găsește liniște prin distrugerea obiectului său de obsesie.

Pe parcursul celor două filme, Schoenbrun insistă că atât Owen, cât și Kris, la fel ca publicul său, trebuie să îmbrățișeze dorințele nu doar în consumul media, ci prin comunitate. În Camp Miasma, Kris găsește sprijinul fostei Final Girl Billy Presley, interpretată de Gillian Anderson. Prin această relație, ea atinge orgasmul și scapă de constrângerile rușinii. Pelicula trece de la o critică metatextuală a genului slasher la secvențe cu imagini fantastice, în care legătura dintre Kris și Billy se consolidează.

Finalul celui mai recent film este complet diferit de cel din I Saw the TV Glow, unde Owen rămâne singur, strigând în disperare, incapabil să înceapă călătoria pe care Kris a fost îndrumată să o facă. Amândoi sunt deformați de timp, iar viețile autentice le-au fost pierdute în rușine și izolare, însă Schoenbrun nu prezintă încheierile ca simple concluzii. În ultimul cadru al lui TV Glow apare textul There’s still time scris cu cretă colorată pe o stradă suburbană, un apel blând similar cu finalul din Camp Miasma. Prin cele două filme, Schoenbrun construiește un cinema care funcționează ca un strigăt de mobilizare: unul avertizează asupra asimilării în societatea heteronormativă, celălalt arată ce poate însemna viața după coming out și tranziție, propunând lumină în locul obsesiei pentru francize și seriale.

---

Rubrică: [critica](https://news.numafilm.ro/categorie/critica.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/cinema-ul-queer-al-lui-jane-schoenbrun-intre-requiem-si-revelatie