---
title: "Cinema Macabre: Iapa și ghilotina"
description: "Senses of Cinema analizează scurtmetrajul Night Mare al lui Philippe Rouy și montajul dintre percepția animală și execuția publică din 1939."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/cinema-macabre-the-mare-and-the-guillotine
published: 2026-10-22T09:42:13.000Z
updated: 2026-10-23T17:19:08.363Z
category: critica
author: "Redacția Numa Film"
source: "Senses of Cinema"
source_url: https://sensesofcinema.com/2026/feature-articles/cinema-macabre-the-mare-and-the-guillotine
image: https://news.numafilm.ro/media/db7619b9f8492d9eb81d1c25eea409c7.jpg
tags: ["philippe rouy", "night mare", "scurtmetraj", "execuție publică", "ghilotină", "senses of cinema"]
---

# Cinema Macabre: Iapa și ghilotina

*Senses of Cinema analizează scurtmetrajul Night Mare al lui Philippe Rouy și montajul dintre percepția animală și execuția publică din 1939.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **Senses of Cinema** — „Cinema Macabre: The Mare and the Guillotine”. Pentru textul integral: https://sensesofcinema.com/2026/feature-articles/cinema-macabre-the-mare-and-the-guillotine

Potrivit Senses of Cinema, scurtmetrajul „Night Mare” (Cheval blême, 2009), regizat de Philippe Rouy, este un film simplu și înfricoșător, de 3 minute și 55 de secunde, construit pe o structură cu două planuri. Materialul explorează limitele comprehensiunii și este gândit să inducă un sentiment de neliniște spectatorului, punând în discuție experiența de a vedea evenimente tulburătoare fără a ști cum să le raportăm la perspectiva din care sunt arătate.

Protagonista principală este o iapă, solicitată cinematografic și forțată prin montaj să perceapă și să contemple un ritual uman de violență instituționalizată: o execuție publică. Rouy construiește un spațiu mental aparent animal prin suprapuneri și dizolvări melancolice, însoțite de o coloană sonoră profund amenințătoare. Pe de o parte apar prim-planuri strânse, filmate handheld, în nuanțe portocaliu-ruginite, ale feței și ochilor iapăi; pe de altă parte, imagini de arhivă alb-negru, documentare, cu ultima execuție publică prin ghilotină din Franța.

În orele de dimineață ale zilei de 17 iunie 1939, Eugen Weidmann, răpitor și criminal în serie, a fost decapitat în afara închisorii Saint-Pierre din Versailles. Reacția excesiv de entuziastă a mulțimii, care ar fi pus chiar batiste în sângele condamnatului, a dus la interzicerea execuțiilor publice în țară. Fără ca autoritățile să știe, decapitarea a fost filmată în secret de pe o clădire adiacentă închisorii, oferind un document amator tulburător al ritualului macabru.

Rouy folosește extensiv acest film dintr-un singur plan, filmat de sus, pentru a construi imagini mentale nocturne care încearcă să plaseze privitorul uman în interiorul percepției non-umane. În scurtmetraj, imaginile de arhivă ale execuției sunt repetate de șapte ori. Montajul funcționează ca o obsesie care insistă ca imaginile uciderii să fie procesate de iapă. La un moment decisiv, regizorul îngheață planul documentar și suspendă lama ghilotinei în aer, întârziind sosirea morții. Declarația lui Victor Hugo, folosită ca motto al filmului, „The scaffold is vision”, devine literală.

În ciuda acestui efort dublu de a energiza gândirea, conștiința iapăi rămâne inaccesibilă. Sloganul filmului spune că ochii unui cal nu vor ști niciodată nimic despre execuția din 17 iunie 1939. De-a lungul filmului, fața animalului rămâne albă, inexpresivă, iar privirea pare detașată de execuție și nu intră în raport cu privitorul. Potrivit Senses of Cinema, această deconectare palpabilă generează un disconfort covârșitor și ridică întrebarea dacă iapa nu înțelege ororile violenței orchestrate social sau dacă manifestă o indiferență radicală, simptom al unei repugnanțe interioare.

---

Rubrică: [critica](https://news.numafilm.ro/categorie/critica.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/cinema-macabre-the-mare-and-the-guillotine